Universul mă detestă

persoana non-matinala

2012-01-10T20:16:00.002+02:00

am impresia ca dimineata sunt cea mai tacuta femeie de pe planeta, si cel mai comunicativ urs in acelasi timp. mrrr, hmhh, brrrrrr, cah. cam astea sunt reactiile mele la stimuli externi. atat.

Universul ma detesta

2011-12-29T01:04:00.004+02:00

... si dovada este Monopoly unde am reusit sa trec prin start de doua ori in mai mult 12 ture (sigur au fost mai mult de 12 ture), si a si trebuit sa platesc de doua ori in 3 ture pe o strada galbena cu 3 case (ultimele 3 ture, de altfel). El dinero nu a venit la mine. Sau poate am doar noroc in dragoste si... atat.

Crap...

2011-11-23T10:03:00.001+02:00

a nins. ma bag inapoi in pat. ma intorc la primavara.
toodles,
Anda

Nu-mi mai place......

2011-11-02T01:04:00.002+02:00

......sa citesc decat maxim 5 bloguri, si raman entuziasmat de cel mult o postare pe zi. Am renuntat sa mai si scriu, cariera mea de blogger Z-list s-a dus naibii din momentul in care am inceput sa nu ma mai regasesc in blogging-ul din ziua de azi care a devenit meserie. Acum nu mai citesc trairi ale oamenilor, bucurii sau defulari, ci doar despre campanii, cat de fain e prin Ciorogarla la festivalul de statui, cat de misto e sa socializezi cu oamenii din spatele tastelor, ce frumosi bani se pot scoate din blogging, cum a te promovezi, cum trebuie sa iti gasesti public target, cum trebuie sa livrezi daca esti invitat nu stiu unde, cum esti obligat sa scrii ca altfel nu te mai invita nimeni, cum te pot ajuta alti colegi cu sfaturi.... si multe astfel de chestii, cand practic esenta unui blog este cu totul alta(parerea mea)

Poate sunt eu demodat, poate sunt un romantic al blogurilor, poate nu pricep eu care e treaba cu retelele de socializare, poate am ramas in urma la stadiul de -1.0, poate nu vreau progres, poate am devenit un corporatist cu un ritm 9-18, care nu are libertatea celor din online, poate sunt ciufut momentan si de aia defulez....

Am totusi o intrebare, daca toti progreseaza si avanseaza, cum de reuseste unul sa ramana in perceptia mea la fel de inventiv si savuros ca in momentul in care l-am descoperit.....si anume Groparu (nu dau link ca oricum nu are nevoie de cei 3 readeri ai acestui blog)?

bad news

2011-10-13T15:07:00.001+03:00

... travels fast

ma paste...

2011-09-28T11:14:00.004+03:00

o migrena!!! IN CONCEDIU! 'ai de capul meu...

(asta daca nu cumva de data asta chiar e vorba de o tumora, o hemoragie subarahnoidiana sau mi se sparge un anevrism in cap, cum am impresia de fiecare data)

copii crizati

2011-09-23T16:21:00.006+03:00

imi plac copiii, pe bune, dar nu stiu cum si de ce ajung cei de 3-4-5 ani sa zbiere in gura mare pe strada!!! nu ma refer la cei dragalasi si simpatici, ci la cei crizati!!! cum? ce se intampla? sunt in gura sarpelui? sunt atat de maltratati? ignorati? sincer, am lucrat cu copii si stiu ca sunt plangaciosi, galagiosi sau chiar violenti atunci cand sunt la doctor si li se pregateste o injectie (tind sa cred ca cel mai crizat specimen de genul asta a fost propria mea sora), DAR DE CE SA ZBIERI DE PARCA TE-AR ARDE CU FIERUL in mijlocul intersectiei sau in piata Unirii plina de lume, sau doar asa la o masa din restaurant (astea fiind exemple doar din ultima ora!), aparent fara motiv? "pentru ca pot" e singurul raspuns care-mi vine-n minte...
viitorul suna oribil!

a venit, a venit toamna, acopera-mi inima* cu ceva...

2011-09-19T18:16:00.007+03:00

ca de obicei a venit toamna in prima mea zi de concediu
nu, nu respirati usurati, temperaturile maxime vor fi in continuare peste 25 de grade, poate chiar 30, m-am uitat la prognoza meteo pt urmatoarele 10 zile, in timp ce minimele incep sa arate a inceput de decembrie
in plus, vantul a inceput sa bata DE AZI cu un trilion de km/h ceea ce a facut deplasarea pe bicicleta in fusta (si pe tocuri) o adevarata aventura; cu o mana tineam fusta sa nu arat la toata Timisoara ce culoare au chiloteii mei, iar cu cealalta tineam ghidonul, si ocazional cu aratatorul atentionam cu "zdranganelul retro" pietonii cascati (de la 10 la 100 de ani) care stationau, se plimbau sau probabil asteptau sa fie loviti pe pista de biciclete

*sau poate picioarele, ca tot imi zboara fusta

boooring

2011-09-15T15:13:00.005+03:00

mai 15 zile pana cand lumea (colegii de la lucru, mai exact) ma va agasa complet si iremediabil cu intrebarea "ce ai facut in concediu"*

am fost in Norvegia (pe buuuuneeee???) si am vazut Aurora Boreala** (ce tare!!!)
am facut bungee-jumping in Marele Canion***
am escaladat Everestul
safari in Congo****
am intotat cu rechinii
m-am jucat volei cu pestele balon
am facut turul Romaniei pe bicicleta roz nou achizitionata, cu iubitul pe portbagaj
am strans lacrimi de pui de panda

*conform previziunilor meteo, vremea se strica exact din prima mea zi de concediu, la fel ca anul trecut
**evident asa ceva nu este fizic posibil in luna septembrie, in emisfera nordica, dar n-ai cu cine
***nu am viza
****gluma proasta, stiu

no. 5

2011-08-02T11:58:00.005+03:00

nu, nu este vorba despre chanel no. 5, parfumul, ci despre numarul apartamentului in care locuiesc majoritatea timpului (atunci cand nu umblu creanga, cine stie pe unde), majoritatea a timpului pe care mi-o petrec dormind, mancand, spaland haine, calcand, dormind, dormind, plus alte activitati. si bineinteles: DORMIND!
si stiti, cum e, numarul 5 pe interfon e fix in mijlocul tastaturii. si ghici cine suna la interfon, cand eu sunt in ziua libera, si incerc sa recuperez somnul pierdut pentru ca am incercat sa salvez omenirea in cursul zilei/noptii trecute?!? cine?!?

interfon:BRRRRRRR! BRRRRRRR!
anda: ... (doar nu-s singura acasa...)
inetrfon: BRRRRRRRRR! BRRRRRRRRRRRRRRR!
anda: ... DAAA!
interfon: deschideti, de la facturi vodafone!
anda: (deschid)

peste 7 minute

interfon: BRRRRRRRRRR! BRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR!
anda (infofolita inapoi, comod in pat): pana mea!... DAAAAAA!
interfon: reclame de la real, fara egaaaaal! deschideti?
anda: NU!

peste alte 20 de minute, in mijlocul visului in care sunt urmarita de niste farfurii zburatoare, cu marginile taioase, care zboara (doh!) dupa oameni la 25 de cm la inaltime solului, si taie tot ce intalnesc in cale, de la pisici, tomberoane, pana la membre inferioare umane!!!!

interfon: BRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR!!!
anda: mrrrrrrrr-carrrrrr!...
interfon: BRRRR! buna ziua, sunt administratorul de la magazinul de patiserie de jos, imi puteti spune unde pot sa-l gasesc pe administratorul blocului? ca nu raspunde la interfon la scara unde locuieste el (!!!!)...
anda: pai aici nu locuieste administratorul
interfon: si nu stiti unde e?
anda: NU!

si asa se desfasoara diminetile, cu diverse alte varinate de convorbiri, de la pliante pentru politicieni (in mijlocul sezonului electoral) pana la "posta!!!" si vecini sau necunoscuti blocati in parcare de cine stie ce masina necunoscuta "nu stiti a cui e masina rosie cu picatele mov si numar b314zda", de luni pana vineri, pana in maxim ora 12. pam pam.

vara...

2011-07-26T18:14:00.006+03:00

my ass...

pentru ca am probleme mult mai importante decat vremea de afara, prefer totusi sa ma prefac ca* asta e singura dintre ele. nici ca-mi mai pasa ca afara-s 18 grade in amiaza mare, la sfarsit de iulie... ce sa zic, preferam dublul. macar acum nu mai sunt mosi sau babe care lesina pe strada (unul din cosmarurile mele, m-as simti vinovata sa nu acord primul ajutor, dar mi-e jena sa fiu in centrul atentiei, pentru ca toti sunt spectatori excelenti). toamna e mai draguta decat vara asta asa rece si gri... august, te previn, daca nu ai temperaturi peste 25, ai pus-o! nu se mai poate asa! dupa iarna interminabila care a trecut, meritam o vara pe masura! (nu aruncati cu rosii, va rog, ca oricum nu-s coapte, si poate fac vreun cucui...)

*jur ca mi-am stors creierul sa gasesc o solutie pentru cacofonia asta, dar uneori nu ma ajuta. creierul.

Crunt, trist....superb!

2011-07-24T11:02:00.003+03:00

Nu e posibil ca marea iubire a vestului tarii, mandria banatului, fruncea campionatului, vicecampioana sezonului trecut si marea favorita a viitorului campionat sa fie nedreptatita in asa hal. Singura echipa care s-a impotrivit sistemului, care a jucat curat, care are cei mai multi si mai frumosi suporteri, este retrogradata de mafia fotbalului romanesc si european de pe prima scena a Ligii intai. Lacrimile curg valuri cum nici Bega involburata nu produce, tristetea atinge cote maxime, oamenii nu mai zambesc pe strada, se discuta despre o noua revolutie, despre crearea unei republici, despre rascoale sau atacuri criminale. Echipa fanion a celui mai vestic oras al Romaniei, este trimisa in negura esalonului secund, de unde 3 ani nu are voie sa promoveze.

Ei bine, aceasta suparare fara margini, imi provoaca o asa stare de bine incat nici aparitia unui lipom nu mai conteaza. Sunt atat de fericit sa vad polisti tristi incat imi vine sa urlu de bucurie, si asta numai pentru faptul ca mi-au luat placerea de a vedea fotbal live, prin scandarile lor anti-dinamoviste de la meciuri. Mars fraierilor in liga B, faceti-va abonament la Digi si priviti meciurile adevarate. Da stiu universul ii detesta pe unii, dar pe mine momentan ma divinizeaza!

prima zi de primavara!!!

2011-03-01T13:54:00.001+02:00

... my ass!*

*asta in cazul in care aveam impresia ca soarele rasare din fundul meu...

The universe strikes again

2011-01-05T12:28:00.000+02:00

Dupa o tura de sperieturi, analize, confuzii si idei de rezultate gresite, in momentul cand afli ca totul e ok ar trebui sa te bucuri...Nu stiu de ce, dar in momentul asta numa bucuroasa nu sunt...Si pisica ei de treaba daca imi dau seama de ce tot mai multi oameni au sechele si probleme cu increderea...ok, nu dai increderea din prima si nu toata, dar nici nu acuzi omul in prima secunda cand de fapt se dovedeste ca nu e vinovat...
Am obosit...

Constatare

2011-01-04T07:28:00.003+02:00

Poate unii nu stiu, dar sunt un news-freak. Ma uit la stiri sa vad, cine-cum-cand a mai facut accident, si sunt abonata la cateva ziare locale. M-as abona si la alea din Bucuresti, dar cand am avut nevoie rapid de informatii n-am gasit niciunul (help?). Dar sa revenim.
De o saptamana de cand NU lucrez, in judet nu a fost nici macar UN accident care sa merite sa fie mentionat, si se stie ca astia de pe tion scriu despre toate cacaturile (no offense). Nici macar unul.
Ar trebui sa ma consoleze totusi faptul ca nu e joi, cand statistisc vorbind se petrec cele mai multe accidente de masina... nu?

Sarbatori fericite!

2010-12-31T12:36:00.003+02:00

Eu inteleg ca nu toata lumea are talent la sofat, ca exista unii pe care chiar nu i-a inzestrat natura cu atentie distributiva, ca din cauza vremurilor in care traim preocuparea de a nu-ti lovi masina e imensa, ca pe zapada nu se circula la fel de repde ca pe uscat....chiar inteleg aceste lucruri.....ceea ce nu inteleg insa e........de ce p**a mea pleci cu propria masina de acasa si parcurgi tot orasul fara sa bagi a treia, iar eu sunt nevoit sa stau in spatele tau si sa iti admir numarul murdar de inmatriculare. De ce naiba nu stai acasa daca ti-e frica, sau ia un taxi sau mijloace de transport in comun daca nu iti permiti? De ce suntem noi soferii nevoiti sa stam in spatele tau, "timisorean cu fruntea lata dar cu creierul graunte" si sa iti pomenim draga ta mama acum in toiul sarbatorilor? De ce nu faci tuturor un bine, tie in primul rand ca nu mai treci prin stresul de a conduce, mamei ca nu e pomenita mai ceva ca Lady Gaga, si noua celor care injuram in spatele tau si sa nu mai circuli cu masina pe vreme urata?

Sper sa nu ajung vreodata sa am puterea de a promulga legi in tara asta, pentru ca cel putin jumatate din participantii la trafic ar fi pietoni de rand. Viteza minima legala in oras 40. Nu esti capabil sa iei curbe cu 40, nu ai permis. Te opreste politia si nu ai peste 40 si nici nu accelerezi permis suspendat. A doua abatere, anulat. Gata, problema rezolvata. Sincer nu-i posibil sa fii la volan sa mergi cu 20 la ora, sa ai cauciucuri de iarna, si sa ai privirea de parca ar urma sa te arunci intr-o prapastie.

Da stiu sunt un iresponsabil genital, pardon genetic.

Universul ma boteaza

2010-11-27T20:34:00.000+02:00

am impresia ca-n ultima vreme in fiecare sambata lucrata s-a nimerit cate-un botez pe-aci..iar asta inseamna copii galagiosi, muzica proasta si dansul pinguinului. si menaito. unul dupa altul asa cum se preda la scoala superioara de DJei amatori cu leptop si winamp. Jur ca ar trebui noi astia mai lucizi sa facem o petitie ceva, o luare de pozitie, o motiune de cenzura ca sa scoatem in afara legii porcaria asta... sau sa-i linsam pe muzicanti.

btw, singura chestie buna la un botez sunt sarmalele... hai ca la o nunta se mai imbata lumea (ca-i fara prunci ca sa-i vada), mai se fura mireasa, nasa.. etc. Cu botezu n-ai decat sa astepti sarmalele..

obsesiv compulsiva

2010-11-26T12:59:00.003+02:00

Obsesia e pentru stiri... mai ales cele despre razboaie, conflicte sau neintelegeri intre diverse tari sau state.
Compulsia e apasarea butonului refresh de sute de ori pe zi! Refresh, refresh, refresh!

Oare a mai aparut ceva nou, oare a inceput vreun razboi, oare Coreea de Nord a mai bombardat ceva? Oare Coreea de Sud a ripostat intr-un mod mai putin pasnic? Oare ce parere au China si Rusia? Oare ce mai zice China despre decernarea Nobel pentru Pace? Care-i pozitia statelor europene? Ce cacat se intampla in lumea asta?!? Ne ducem naibii...

Refresh, refresh, refresh!

Cosmaruri

2010-11-24T17:26:00.002+02:00

De vreo doua saptamani citesc biografia Evei Braun, amanta lui Hitler. Nazisti, al doilea razboi mondial, Holocaust. Nu stiu altii cum sunt, dar dupa ce-am citit despre bombardamentele din Coreea, cu tot cu senzatiile produse de carte, azi noapte am visat (urat) despre al treilea razboi mondial.

6 a.m.

2010-10-19T07:02:00.002+03:00

nu-mi gasesc tigaia
vreau omleta
vreau, vreau, vreaaaaau!

Ştiam…

2010-10-11T18:15:00.002+03:00

-Nu vreau să stric romantismul momentului, dar chiar îţi miroase părul a gaze de eşapament.
-...

odata

2010-09-25T17:16:00.001+03:00

va veni si ziua cand nu voi mai adormi in tramvai dupa garda de noapte... nu?

Dovada

2010-09-20T17:22:00.002+03:00

... ca Universul nu ma detesta chiar "maxim, am spus!" e ca planta de apartament primita acum vreo 6 luni inca traieste, ba mai mult, printre toate cacaturile care sunt la mine pe birou - de la praf, sticlute de oja la pixuri, chitante si ochelari de soare plus calculator cu boxe defecte - i-a crescut o frunza* care inca N-A PICAT!

*pe principiul pics or it didn't happen, o sa-i fac si o poza candva, acum mi-e lene sa strang prostiile de pe birou sa se vada si planta cum trebe

greata

2010-09-09T19:34:00.003+03:00

azi toata ziua mi-a fost rau. ture de la pat pana la baie, pentru vomitat. o tura si pana la spital pentru ceva injectabil. dureri de stomac, de cap, ameteli. si slabiciune. abia am reusit sa ma spal pe cap, abia ma misc, si asta in conditiile in care maine plec pe drum de 7 ore cu masina. bagaj, nefacut.
si singura chestie pe care am putut sa o manac a fost un colt de paine prajita, 3 inghitituri. si doua guri de apa. asta dupa ce am luat in vena medicamentele. horror.
si nu mai vreau la spital. am mai zis eu ca-mi inteleg pacientii, in momentul asta nu vreau pe cineva care sa tipe la mine, sau sa se poarte frumos, vreau doar sa-mi treaca...

Insomnia de concediu

2010-09-07T02:04:00.002+03:00

Dorm mult, dar nu noaptea. Si cand dorm visez, dar despre sfarsitul lumii.
Super.

Mda...

2010-08-20T12:31:00.003+03:00

Am reusit, printr-o aliniere corespunzatoare a planetelor, sa-mi "arunc", din nou, ceva in weceu. In conditiile in care Ceva-ul nu statea deasupra weceului, ci la o distanta de... 40-50 de cm de el. Cred ca asta-i un magnet pentru farduri si girly stuff*, ca altfel nu-mi explic destinul tragic al acestora de a se ineca involuntar in closet. Propriu sau strain.

*pensule, pensete, discuri demachiante, oglinzi micute, oje, ob-uri etc.

Pot oare

2010-07-29T21:23:00.004+03:00

Sa nu dau pe mine orice manc, de obicei cand sunt cu altii, ca atunci cand sunt singura nu mi se intampla [jur!]: cafea, ciocolata, inghetata, supa, sosuri care nu ies de pe haine sensibile la 40 de grade masina automata, cirese, visine, zeama de piersici?
Sa nu calc in singura balta, singurul noroi din tot drumul pe o raza de 500 de m? In balerini de panza fiind incaltata.
Sa nu dau cu piciorul in singura piatra de pe o raza de 100 de m? In pantofi decupati fiind.
Sa imi cumpar pantofi, pantaloni si tricouri pe care sa le si port vreodata si sa si am cu ce le asorta, in 100% din cazuri, nu doar in 43?
Sa nu-mi uit umbrela cand ploua ori ochelarii de soare cand e... soare, desigur?

Unii spun ca nu, tind sa fiu de acord cu ei (dupa cei 25 de ani de experienta) cu toate astea speranta moare ultima, in chinuri.

Cineva a bolânzit odată

2010-07-23T12:33:00.004+03:00

noapte bună
somn uşor
şapte pureci
pe-un picior
şi cu unul
după ureche
ca să fie
cu pereche

Am exact 11 (unşpe) blânde făcute de purecii de la mine de la lucru, toate pe glezna stângă. Poezia asta e o prostie.

Sunt o pesimista

2010-07-21T10:12:00.002+03:00

... incurabila.

Of...

2010-07-09T11:22:00.005+03:00

Dupa toate zilele de cacat in care nu numai ploaia mi-a stricat dispozitia, ci si frigul, sa fim seriosi, 16 grade in luna iulie e deprimant rau de tot, in sfarsit o zi frumoasa, cu soare, nici un nor pe cer, 28 de grade. Perfecta!!! Si nimeni nu vrea sa vina cu mine la strand, sa stam ca leprele la soare mai precis. Nu, ca e turul Frantei. Nu, ca am de invatat. Nu, ca merg sa framant stafida. Nu, ca *insert aici motiv irelevant pentru mine*. M-am mai dus eu singura, dar deja e boring, in plus am mai patit sa raman fara telefon si portofel. Of.

*cu precizarea ca dupa ce ii intreb cu catvea zile inainte Mergem? Ei, cu mici exceptii sau alte scuze irelevante pentru mine, mergem, mergem, cand vrei tu!

Universul m-a detestat la maxim

2010-07-04T18:55:00.000+03:00

Când a făcut în aşa fel încât absolut toate Schimburile de Cărţi din ultimele 6 [şaaase!!!] luni au fost fie îninte de gardă [când eu dorm ca porcu’], fie după gardă [când eu dorm ca porcu’]. S-a mai întâmplat să NU dorm ca porcu’ şi să mă preling pe stradă ca fantoma întunericului, pe lângă ziduri că dacă îmi intră lumină naturală-n ochi orbesc* instant. Azi n-a fost cazul, am dormit ca o marmotă. Şi chiar vroiam să meeerg!

*Fuck you, lumină de neon!

Maine e ziua mea libera

2010-07-01T21:58:00.002+03:00

Si daca ploua, imi bag p... iciorul! Nu stiu in ce, cum si pentru cat timp.

Vreau sa merg la strand! Vreau sa stau ca o lepra la soare! Vreau, vreau, VREAU!!!

Vine soră-mea la mine

2010-06-29T13:33:00.003+03:00

… zilele trecute, şi-mi zice: bă, Anda, tu ştiai că Mamaia crede că noi suntem virgine?

Şi ce, nu suntem?
Ce nu am întrebat e cum a ajuns bunică-mea la concluzia asta, sau cum a aflat soră-mea de ea.

Sunt scârbită

2010-05-31T00:51:00.001+03:00

Am gândaci în casă! Cineva, cândva, cumva a renovat ceva în bloc acum câteva zile. N-am mai avut de ani de zile gândaci dinăştia. Sunt scârboşi. Nici nu-mi vine să-i calc, tocmai de asta. Şi sunt imenşi. IMENŞI! Iek.

Mi-e răăău…

2010-05-28T13:25:00.002+03:00

...zise ea cu vocea pierdută.

Încă nu, dar peste câteva ore sigur. Asta dacă n-o să dorm iar cu gura deschisă tot drumul, eventual fiind ţinta miştoului făcut de prietenele mele + 1, uite cum îi curg balele la Anda, dar hai să n-o trezim, nu-nu, uite cât e de sweeeet şi o să-mi facă poze ca data trecută.

Măcar o să fim iar împreună, formulă relativ completă.

Vreme de căcat

2010-05-16T16:04:00.002+03:00

Cred că există o proporţionalitate între “cât de frig e afară” şi “cât de negativistă şi/sau pesimistă e Anda”. Sincer, nu-mi convine. Cred că nici la alţii. De asta nici nu vreau să emigrez în vreo ţară nordică, Anglia sau Germania, mai bine undeva unde-i cald şi soare. Dar asta ipotetic vorbind, nu vreau să plec, încă. Mai aştept să se mai strice vremea un pic, să-mi ajungă.

Mi-e dor

2010-04-25T00:10:00.003+03:00

Zilele astea am făcut un calcul. Mi-am “pierdut” cam o prietenă pe an. Au tot plecat. Anul ăsta sau maxim anul viitor o să mai plece una. Peste ocean, nu aşa la o aruncătură de băţ în Europa. Ca să nu zic de cele care n-au plecat, ci doar... nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă, chiar dacă locuim în acelaşi oraş.

O să rămânem doar noi două, ziceam azi cu Ralu, asta dacă nu o să ne luăm catrafusele să plecăm şi noi, în direcţii diferite desigur, ea Franţa sau vreo ţară nordică, eu... în vreun sat obscur din România, unde o să primesc găini şi lapte proaspăt de la ţăranii care vin la mine că-i doare-n piept sau în alte locuri. Sau poate plec şi eu, neapărat undeva unde-i cald tot timpul. Cine ştie.

Si mi-e dor de ele, mi-e dor de noi. Am rămas 3 din 7. Mai mult sau mai puţin diferite faţă de acum 4 ani.

Viaţa mea e bestială

2010-04-23T20:14:00.004+03:00

Pentru că Universul mă detestă...

Eh, ar zice unii cum căcat?!?!? Ei bine, numai o divină ca mine şi respectiv cei din dreapta acestui text, coautori mai mult sau mai puţin silenţioşi, suntem atât de superbi şi cu diverse calităţi, încât să fim mereu în centrul atenţiei acesteia. Da. Şoc. Universul e o EA! Altfel Paul nu ar avea ce povesti despre cum fute el meciul, circumstanţial vorbind, iar eu n-aş fi aşa depresivă uneori, pentru că numai o femeie poate fi aşa complicată cum e EA. De fapt, pe lângă că-I femeie, mai e şi maniaco-depresivă, şi un pic psihotică, dacă e să-mi dau cu părerea. Cert e că nu ne plictisim. Fie că ne scufundăm în nihimilism, pesimism şi negativism, fie că exuberăm cum n-a făcut-o cineva vreodată.

Am zis.

Lumina de neon sucks

2010-04-15T21:12:00.002+03:00

Cam atat vroiam sa zic.

Ah da, si suge la fel de mult ca lumina naturala de dupa o noapte nedormita deloc petrecuta intr-o incapere cu minim 35 de neoane [atatea am numarat, or fi mai multe].

Si ma mai mir de ce-s chioara&stuff.

Har divin

2010-04-07T18:52:00.003+03:00

Nu stiu daca v-am mai povestit(daca imi sunteti prieteni sigur ati observat), dar am un talent innascut de a spune ce nu trebuie, exact cand nu trebuie, fix cui nu trebuie. O mostra simpla care imi va demonstra teoria:

Cu vreo 3 zile inainte de sarbatorile pascale, mergeam eu agale prin Piata Unirii. Observ la o masa intr-un bar un vechi amic de la mine de acasa cu o tanara domnita. De curand auzisem ca s-a casatorit cu o tipa de prin Timisoara. Superb, ma gandesc eu, merg sa-l salut, sa-i dau o duma. Zis si facut, intru in bar.... salut amice ce mai faci? Ooooo , dar ce frumoasa sotie ti-ai gasit, norocos mai esti. Cand primesc invitatia pentru botez?......urmeaza 3 secunde de liniste in care ea face o fata de parca ar fi vazut un penis de negru in erectie cu ochii bulbucati de parca erau oua de paste, iar el o privire mai ceva ca si Caligula in directia mea. Ea izbucneste.....Care sotieeeee????????? Inteligent din fire, disting penibilitatea momentului, si zic, sunt grabit, mai vorbim noi, trebuie sa plec acum, si ies din bar fara a privi inapoi..... Q.E.D

PS: Nu l-am mai intalnit de atunci. Sper nici sa nu-l mai intalnesc o perioada, asa vreo 2 ani.

Universul ma detesta... un pic

2010-04-01T20:09:00.010+03:00

... asa ca mi-am luat pantofi.

Cred ca sunt putine lucruri care nu se rezolva cu o pereche noua de tocuri. De minim 12 cm, sa zicem. Da, marimea conteaza.

Da fetelor........va detesta

2010-03-30T22:22:00.002+03:00

Orice fata ai întreba, indiferent de rasa, varsta, culoare a parului, stare sociala sau ocupatie, viseaza sa traiasca fericita alaturi de un barbat monogam. Nu conteaza ca e chipes, atent, inteligent, cu un job care sa asigure un trai decent, cu simtul umorului, nu tata, ele nu vor sa fie inselate niciodata, ca deh iubirea e vesnica, fluturii din stomac raman acolo de parca ar avea colivie, iar ele sunt si vor ramane pentru partenerul de viata singura tentatie. Ei bine, sa va spun un adevar banal: barbatul nu a fost construit genetic sa reziste o viata intreaga cu o singura femeie. Nu mai incercati sa cautati explicatii gen "ii ofer tot ce isi poate el dori" nu printeso nu ii poti oferi, pentru ca exista in noi o gena care isi doreste tot timpul ceva nou, ceva ce nu poate avea.

Eu unul nu am intalnit in viata mea barbat trecut de varsta a doua care sa nu-si fi inselat vreodata nevasta. Intrebati-va mamele, matusile, bunicile sau orice cunostiinta. Daca vreuna zice ca al ei nu a facut atunci ori va minte cu nerusinare, ori barbatul ala e destul de inteligent si ea nu a aflat niciodata. Da este posibil ca o perioada sa fiti pentru el craiasa din povesti, sa multumeasca cerului pentru fiecare clipa petrecuta alaturi de tine, dar toate astea sunt trecatoare si nu tin o vesnicie oricat de frumoasa, grijulie, atenta sau fidela ai fii. Acum eu nu sustin ca reciproca n-ar fi valabila. Dar niciodata nu vei auzi un barbat, cu mansarda decent mobilata, sa fie preocupat in a nu fi inselat niciodata.

Am si o solutie pentru cele care sunt pe balustrada balconului gata sa se arunce, pentru ca viata lor nu mai are sens(de parca cineva ar citi sau crede ce zic io). Cautati un barbat, destul de inteligent si smecher incat sa nu va lase vreodata impresia ca ati fost inselate sau ca el ar putea face asa ceva. Credeti-ma e singura solutie, altfel veti ajunge sa suferiti, sa distrugeti vieti, sa ramaneti singure. Vorba proverbului, nimic din ceea ce nu stii nu te poate afecta.

Aşadar

2010-03-20T23:54:00.003+02:00

...într-un moment în care oraşul se pune pe dormit, unii se pregatesc să meargă prin scotish-uri, taine, frateliii şi alte cluburi. Momente în care iubiţi se pregătesc să se vadă cu iubite sau cu amicele lor, lăsându-şi iubitele să fiarbă sau nu, creând diverse subiecte pentru blogosferă, precum respectivii iubiţi se pot întâlni cu amante, generând alte discuţi şi dezbateri prin blogosferă, fără ca iubitele să ştie vreodată ceva. Momente magice, de început de primăvară, în care oamenii încep să aibă spor să facă lucrări prin tot felul de apartamente şi case, ajungând seara jegoşi acasă. În momente dinastea, deci, Calorul s-a defectat. Sau na, s-a defecat în planurile tuturor celor de mai sus, deoarece majoritatea oraşului a rămas fără apă caldă. Iubiţii nu vor mai produce motive pentru viitoare scene de gelozie, amicele vor sta şi ele cuminţi acasă sau prin oraş jegoase, că prietenii te accepta aşa cum eşti, amantele vor rămâne ne... consolate. Nu toţi de mai sus desigur. Unii avem centrală. Alţii* n-au.

*probabil nu scriam pe universulmadetesta dacă nu mă detesta într-o măsură cât de mică

Universul imi detesta masina

2010-03-17T15:05:00.001+02:00

Asta e concluzia pe care am tras-o acum cateva zile. Altfel cum sa-mi explic ghinionul de a da doi prosti (soferi) in mine in aceeasi iarna (tehnic acum ar trebui sa fie primavara, dar dupa aspect tot iarna e). In fine, ideea e ca daca mie imi merg toate roz (not) masina mea are cam multe de suferit. In decembrie i-am indoit falca stanga, bine nu eu, ala care a dat in ea, da si eu eram de vina ca am scos-o la plimbare. Duminica asta i-am spart si falca dreapta, la fel de vinovat doar prin faptul ca am scos-o la un suc.

Toate accidntele sunt prin virtutea faptului stupide, afara de cazul cand sunt intentionate, gen ea fura masina tatalui sa-l calce pe cap pe idiotul care i-o dat papucii sau o inseala si chiar ii iese!! Astea sunt cazuri speciale si in consecinta geniale, pentru ca se fac filme dupa ele. Dar nu, accidentele mele sunt stupide, iar asta ultimu e monumental. Plec de la mine din zona cu gandul sa dau un darts cu un vechi prieten si ajung la intersectia Lidia cu Calea Martirilor. Intersectie curata, linistita, semafoare, doua benzi, totul regulamentar. Eu in stanga, astept sa se faca verde sa plec inainte. Pornesc incetisor, bag a doua si din spate vine un "grabit" ma ocoleste prin dreapta si face stanga in fata mea acrosandu-ma. Fuck, ce dracu s-a intamplat? imi zic. E duminica, e lejer, lumea e relaxata, toti avem loc, nu ploua, e soare, canta pasarelele merg, la un citro, de cee!!

Ca sa fie ironia majora, tipu era militian de prin judet, se grabea cu copchilu undeva. Asa ca, spoiler fata spart, aripa indoita, plus restul chestiilor ce mi le-am adunat de prin intersectie. RCA frate..o bucurie, zau ca nu!

Si ca sa va confirm ca doar masina are de suferit, aseara am dat o tura cu troleul, asa ca de om prevazator, dar nu de tot, pt ca portofelul electronic imi era GOL. Ma risc eu zicand ca e tarziu, noapte, ora 21 cine dracu mai cauta blatisti la ora asta. Wrong! Se suie 2 controlori pe la Cluj, pac pac, biletele, abonamentele, banii sau viata. Io ce sa zic, fac pe prostu: dau cardul la scanat stiind ca-i gol si ala mi-l scaneaza, dar nush cum s-a intamplat ca scaneru se blocase la cineva dinainte si nu prea mai scana. Tipu il flutura asa la misto si mi-l returneaza cu multumiri in vreme ce mie nu-mi prea venea sa cred ce se intampla. Tre sa fie un ingeras pe-aproape, asta-i clar.

Cred ca trebuie sa-mi sfintesc si masina, ca nu se mai poate.

Top 3 frustari luna martie

2010-03-03T20:48:00.002+02:00

Incep sa-mi pierd simtul umorului! Help...

Mi-e foarte somn. Foarte.

Nu mai apuc sa citesc! Imi vine sa-mi smulg parul din cap!!!

Nu mă deteşti

2010-02-27T14:33:00.001+02:00

Pe bune.

Deşi nu s-ar zice. Deşi îmi vine să sparg capul cuiva. Sau să-i dau un şut în fund. Deşi îmi vine să mă izolez când ajung acasă de la lucru, şi să nu mai văd pe nimeni. Uneori. Şi dorm în prostie ca să-mi odihnesc mintea, că fizic nu fac mare lucru.

Şi asta pentru că am zile în care mă trezesc sau adorm mai fericită decât multe altele din ultimii ani. Şi astea compensează mult mai mult decât aş fi crezut. Şi ştiu că nu mai durează mult starea asta de surmenaj psihic. Şi atunci... să vezi tu, Universule! Gne-gne!

Maci Langa Cearsamba

2010-02-05T23:55:00.001+02:00

Langa Samsun , turcia.

Why now?

2010-01-29T03:02:00.000+02:00

Sub semnul acestei intrebari s-a aflat toata aceasta zi care a trecut.

Exact in momentul in care pe mine ma apuca si mai tare cheful de munca si sentimentul de a fi utila omenirii, cei din jurul meu se gandesc sa se intereseze si mai tare de persoana mea. Si de parca n-ar fi de ajuns, ii apuca si cheful de intalniri, revederi, socializare si amabilitati. Si nu se opresc aici. Incep regretele, problemele, jelaniile, zambetele si alte cele.

Eu nefiind stana de piatra (sunt un biet viking uneori), ma stresez, ma tot gandesc, ma tot invart, ma tot perpelesc pe motiv de nehotararile si problemele celorlalti.

Puteau sa se intample toate astea in alta perioada...una in care as fi vrut sa ma implic sufleteste in aceste evenimente alaturi de ceilalti, dar nu acum. Acum sunt in perioada in care vreau sa am timp doar de problemele si dilemele mele, nu si ale altora. Grrrr...Sunt intoarsa pe dos.

De ce tocmai acum cand eu n-am chef de asa ceva? Why now?

Universul nu e user friendly cu mine....

O da! ma detesta......

2010-01-26T19:12:00.003+02:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu nici macar nu mai imi pun intrebarea daca universul ma detesta sau nu. E doar un fapt si il accept. Cateva exemple recente(evident nu toate) cu liniuta ca asa am invatat eu in ciclul primar (pentru cei ce se indoiau, da am facut ciclul primar chiar daca nu pare):

-19 decembrie sambata, prima zi concediu, superb, acasa la Gurahont ma astepta mama cu mancaruri alese(eu fiind gurmand convins), totusi sunt putin mahmur dupa Christmas party. Hmmm, se gandeste Paul, neuronii se pun in miscare, aia cativa, ca restu erau morti sau inmuiati in alcool si ia, ca de obicei, cea mai inteleapta decizie. Sa ramana inca o zi in Timisoara, ce naiba doar nu pleaca acasa pe 3 grade Celsius si carosabil uscat. Zis si facut, doar ca urmeaza o betie sambata seara, concomitent cu cea mai abundenta ninsoare, cel putin de cand sunt eu prin Banat, toate asezonate cu lipsa cauciuri de iarna si masini dezapezire pe drumul de intoarcere. Si uite asa am facut duminica, ziua sfanta cand nici iarba nu creste, mahmur, 150 km in 5 ore!

-3 ianuarie intoarcerea de la revelion. Toata perioada cat am stat in cabana adica vreo 5 zile, a plouat aproape non-stop. Asta pana in ultima zi, evident cea de intoarcere, cand a inceput sa ninga insistent. Na sa vezi drace cum iar am petrecut vreo 8-9 ore pe drum datorita evident ar spune unii: lipsei cauciucurilor de iarna, a masinilor de dezapezire, blocajelor, accidentelor. Ei bine va inselati, toate se intampla cu un scop si acela este...Paul sa fie muit. Si da, stau in capatul gresit al pulii cand se intampla treaba asta.

-25 ianuarie Ma intorc de la servici linistit si nervos. Linistit ca plec de acolo si nervos ca nu prea mi-a iesit nimic. Ce sa vezi pe la Billa, observ discret un nor in spate. Stau, meditez, mah nu sunt in Sahara, nici nu am norusorul meu care sa ma fulgere inca....ce dracu poate fii? simt apoi un miros duios de ars si incep sa compilez, mai da si unu un claxon si treaba e clara. Mi s-a stricat ceva la masina. Opresc, sun mesterul, imi zice sa o las sa se raceasca, imi da si indicatii ce trebuie sa fac, toate astea la minus 8 grade Celsius. In sfarsit ajung acasa cu a doua la relanti si un drum de 5 minute se transforma in 45, iar astazi aflu ca mi s-a futut turbo. Factura de azi a venit ca o lovitura de baros in moalele capului, sau mai exact ca si cum mi-as fi pus ouale pe o caramida si as fii inceput sa dau cu alta pe ele. Mirific! nu-i asa? nu am masina pana joi, afara crapa pietrele de frig, si eu sunt un comod incurabil.....o daaaaaaa........

V-am convins? Sper ca da, daca nu, o sa trec de la cadrul natural si la celelalte entitati ale universului unde sunt futut precum o tarfa pe Aradului, adica in toate pozitiile, de doua ori! Maaaxim, am zis!

Peisaj La Timis

2010-01-26T00:07:00.002+02:00

POdul vechi peste Timis , langa Albina ,este u loc bun pentru a surprinde raul spre apus sau ,dimineata spre rasarit . aici , saptamana trcuta , la minus 7 oC.

Mda...totul e "Dalai Lama"

2010-01-25T01:24:00.000+02:00

Daca tot am ajuns si eu pe blogul acesta, m-am gandit ca la o ora de-asta indecenta e binevenita o prezentare a universului meu care numai user-friendly nu e acum.

Am amigdalita/faringita/laringita/ ce pisici poate sa-mi faca vocea sa sune ca lui Pavarotti si inghititul apei un calvar.

Aceasta boala a fost dobandita cu greu inca din copilarie, cand, aparea atat de des incat mama nu a mai rezistat si a dat replica doctoritei "spune-i verde, albastru, galben , orice numai rosu in gat sa nu mai zici".

Dupa vreo 22 de ani de convietuire cu ea am aflat recent ca a lasat urme: amigdalele mi s-au atrofiat si nu prea mai fac mare lucru. Colac peste pupaza, am si deviatie de sept si piramida nazala rupta asa ca anul acesta trebuie sa ma operez ca sa nu-mi afecteze auzul la o ureche.

Deci nici cu respiratia nu stau prea bine azi. Totul s-a accentuat din cauza gatului, care vad ca a convins si nasul sa se comporte ca un tradator.

Si abia pot sa beau un pahar de apa....Dalai Lama, Dalai Lama de 10 ori, poate incepe sa ma iubeasca universul maine.

Anticearcăn

2010-01-24T21:41:00.001+02:00

CEÁRCĂN, cearcăne, s.n. 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din *cearcene (pl. lui *cearcen <> circinus).

Le ştim cu toţii. Apar mai ales pe pleoapa inferioară. Iar eu – EU - am o slăbiciune pentru ele. Mie oamenii cu cearcăne mi se par frumoşi. Mai ştiţi videoclipul Cerul? Na, am avut o obsesie îndelungată pentru tipa din el. Avea aspectul ăla bolnavicios, şi lăsând la o parte domeniul în care lucrez, mă atrăgea într-un mod bizar. Aşa şi cu oamenii normali, cu cât e mai mov cearcănul, cu atât e mai frumos omul. Simplu.

Cu toate astea... eu nu le suport la mine. De fapt eu am fost un om foarte odihnit până acum câteva săptămâni, şi n-aveam stres, dar în urma unei perioade mai agitate [să zicem], aceste cercuri vinete au început să-mi înconjoare ochii, ori se ştie că cei din domeniul nostru nu suntem obosiţi niciodată, nu dormim evăr. La fel şi cu mâncarea, nu ne e foame şi nu mâncăm. Suntem un fel de Supermeni care trebuie să părem invincibili. Dramatizez, desigur.

Aşa că una din ingenioasele metode de a-mi masca micul defect vizibil, cearcănul [!!!], a fost să-mi machiez ochii în mov... aşa, la derută. Doar că îmi ia prea mult timp şi prea multă concentrare dimineaţa [Căcat! Şi aşa abia mă trezesc!]. Deşi eram drăguţă, şi nedeplasată, cu bun gust. În plus, cândva cearcănul a prins proporţii, şi a depăşit suprafaţa care putea să deruteze că e fard. Deci mi-am luat un anticearcăn. Care e un căcat-stick. Nu acoperă nimic, desigur e şi greu să maschezi mov închis cu ceva pal de culoarea pielii... deci lumea întreagă va vedea că n-am dormit destul! Oh, oroarea! Sau îmi recomandaţi un anticearcăn infailibil!!! Vă rog.

Fir-ar...

2010-01-23T14:18:00.002+02:00

Eu mi-am făcut blogul ăsta dintr-o oarecare impresie că eu sunt victima Universului. Da, dramatizam. De fapt puţini ştiu că sunt şi am fost un om normal [da, cu toate anormalităţile lui], mie nu mi s-au întâmplat căcaturi-magistrale. Adică n-am spus niciodată sincer şi din adâncul sufletului meu “de ce eu?!?!?!?”. Ok, am mai suferit ca orice adolescentă [din cauză că eram grasă, şi chiar eram, faţă de acum], mi s-au despărţit părinţii [nimic grav, mai nasol a fost cu certurile până în momentul respectiv], am avut câţiva prieteni care de fapt nu-mi erau prieteni, şi alte chestii mici de genul că m-au prins controlorii fără bilet [asta recent] sau faptul că mai nou n-am timp de nimic [dar îmi ador noua viaţă]. N-am avut tragedii. Am cunoscut întotdeauna oameni minunaţi, şi cei cu adevărat superbi mi-au rămas alături [unii deja de 10 ani încoa’ sau mai mult], şi profesional-vorbind am avut noroc [cred]. Am trăit în puf, mă consider un om norocos, mi-au lipsit puţine lucruri, dar după cum îi spuneam unui prieten aseară, din când în când Universul mă aruncă în căcat cu tot cu puf, alea fiind marile drame alea vieţii mele. Deci la job există ceva care-mi strică tot feng-shui-ul, eu fiind om echilibrat de fel [serios!]. Cel mai trist e că nu pot să scriu despre asta pentru că am colegi, prieteni şi alte cunoştinţe care-mi citesc blogul celălalt, probabil şi pe ăsta. Şi asta e drama din ultima vreme... nu mai pot să scriu despre prea multe lucruri, deşi aş avea subiecte. Nu pot să scriu [aici sau dincolo] despre bărbaţi, despre job, despre viaţa amoroasă a altora, despre dilemele existeţiale care mă înconjoară fără să afectez pe cineva cu asta sau să-şi dea seama unii că despre ei e vorba, şi apoi să-mi sară în cap. Nu mă mai pot exterioriza fără consecinţe...

Nope, tot nu ma detesta...

2010-01-19T17:19:00.001+02:00

Nu e ca si cand as implora sa-mi cauzeze cat mai multe probleme, doar ca acum, odata ce framantarile sentimentale s-au epuizat si mi-am regasit echilibrul, parca imi lipseste angoasa sufleteasca care-mi permitea sa scot din mine opere de arta :)). Sau simulacre, macar. Pentru ca in lipsa ei imi moare si inspiratia, ajungand in situatia de a pleca de-acasa doar pentru a mi se intampla ceva interesant si memorabil. Cum am facut aseara, cand, in loc sa merg si eu cu un taxi ca omul linistit si responsabil care-si lasa masina acasa numai pentru ca sa bea fara masura mai incolo, mi-am incercat norocul cu troleul 15 realizand un blat ca la carte. Am suit de la capat, m-am asezat frumusel pe scaun in dreapta la geam ca sa pot mirosi "copoii" din statie la timp si am inceput sa exersez poezia (de unde frate sa cumpar bilet la ora asta ca-s inchise chioscurile si oricum eu merg rar nu-mi fac legitimatie hai dom'le fii serios arat eu a blatist doar platesc impozite la stat si din banii mei s-au luat autobuzele astea am tot dreptul sa le circul de ce nu vinde soferu bilete ca uite am bani - si pac! spaga daca e groasa treaba).

Si asa ma pomenesc pe la statia Cluj ca se urca in extremis trei controlori si un comunitar pe deasupra. Futui! am zis, simitind cum se duc ultimii 50 de lei din portmoneu si probabil voi reindexa bugetul pe luna viitoare cand voi lua salariul. Pentru ca e bine stiut, daca vin si comunitarii e serioasa treaba, nu merge cu "lasa-ma nene ca-s student" sau "n-am buletinu ca mi l-o furat" etc... Deci om mort dar totusi stapan pe mine. Am ignorat complet ce se petrece in jurul meu uitandu-ma pe geam si incercand un Tatal Nostru pe care insa uitandu-l, am recurs la Inger Ingerasul meu... Dupa ce au scotocit vreo juma de troleu la misto, toti avand carduri si bilete proaspat stantate, i-au prin pe doi tinerei - un el si o ea - ambii in trening, iesiti la plimbare pesemne, si s-au multumit. Deci, nu-mi credeam ochilor...e o gluma, mi se pregateste ceva la final cand se deschid usile? La complex am scapat, Universul ma iertase si de data asta. Am scapat.. la preputz.. cum ar veni. N-am eu noroc in dragoste dar vad ca Irishu imi da de baut saptamanal moca, Telpark-ul ma controleaza exact in ziua cand imi iau si eu ticket de parcare, ratt-istii ma ocolesc desi sunt prada sigura.. eu zic ca trebuia sa fi jucat la loto... Toata simpatia mea celor care nu sunt ocoliti.. sacrificiile voastre nu vor fi uitate cel putin de mine. Adios...

Ps: si totusi anul trecut mi-a pocnit masina unul in parcare la Profi. Shit happenzzz!

Ma detesta, nu ma detesta

2010-01-12T08:37:00.000+02:00

Noul an mi-a adus deja ceva neasteptat si anume o invitatie din partea Andei ca sa scriu si eu la randu-mi pe blogul "detestatilor". Treaba asta vine insa cu niste strings attached - universul trebe sa conspire impotriva mea - si deci produce un nivel de asteptare si o tensiune indusa artificial in constiinta mea: ce ma fac daca nu sunt detestat (nu detestabil) in fata Marelui Univers, gen? Spre exemplu aseara ma intorceam din Manufactura pe la 3 dimi si pe gerul ala singura solutie era sa prind un taxi calduros. Si l-am prins in fata la Miu, un Autogen ieftin, norocul meu zic. Sui intransul, dau destinatia, nenea e super amabil si ma intreaba pe unde sa ma duca de parca eu stiam alta ruta decat Calea Girocului. In fine, am ajuns foarte repede, chiar in fata casei, taxatorul arata 6 lei 30 iar eu inmanez soferului timid ultima hartie de 10 din portofel (criza si concediul nu sunt compatibile) asteptand un 3 lei rest in cel mai fericit caz. Totusi, universul n-a vrut ca eu sa raman fara bani de cafea astfel ca bunul samaritean mi-a retrocedat o frumoasa bancnota de 5 leuti pe care nici nu m-am coit prea mult s-o refuz, chiar daca am afisat o mina nedumerita si am pronuntat un "dar...?!" taxat imediat de simpaticul sofer cu "lasa ma unde vrei sa mergem sa schimbam acum? stai linistit, noapte faina". Well, a fost o noapte faina, ce sa zic, m-a trezit dupa trei ore de somn agitat si am pornit spre lucru bucuros ca masina nu mi-a fost prea inghetata ca s-o descui. Ei bine Universul da c-o mana si ia cu cealalta astfel ca ajuns la lucru am descoperit ca nu pot incuia masina. Inghetase yala pe drum :).

P**a mea!...

2010-01-10T20:32:00.004+02:00

Ştiu. N-am.

Nu prea sfidez eu sistemul, e o chestie la mine. Mă îmbrac cu maxim 3-4 culori, inclusiv şosete şi underwear, aştept să se facă verde la semafor până să trec, circul cu bilet sau abonament pe mijloacele de transport, port centura când merg cu maşina, îmi plătesc facturile la timp şi respect deadline-urile. În mod normal.

Azi mi-am luat cizmele cu toc. Desigur lucru nesemnificativ ar zice unii. Toc micuţ, maxim 6, dar eram cocheta şi drăguţă. Merg prin oraş, treburi-chestii, şi se face 8, să merg acasă. Mă dureau deja picioarele, eu obişnuită cu teneşi. Să merg pe jos? E frumos afară, dar mă dor picioarele, căcaturi de tocuri. N-am bilet. Ah, ce se poate întâmpla? E duminică, e ora 8. Nici n-am de unde să-mi iau bilet!

Aşa că după 12 ani de circulat tot timul cu abonament şi făcut bilete în 33 la 11 jumate seara, tot timpul-tot timpul... fix azi s-a întâmplat, duminică la 8 seara, prima oara în viaţa mea, să mă dea jos controlorii. Iar eu ca fraiera le-am dat 11 lei, că oricum mai mult n-aveam...

Fie universul mă detestă în aşa hal, fie tocurile sunt unealta diavolului. M-am iritat complet.

Caut dădacă!

2010-01-08T03:00:00.002+02:00

Pentru că ce-și dorește orice om cel mai tare, cu toată ființa lui, e să fie dădăcit.

În anotimpul rece, toată lumea se pare că are o părere mai bună despre cum să mă îmbrac eu când merg afară. Nu contează că eu pot să mă plimb în tricou, iar ei dârdâie în pufoaicele lor ridicole.

Prima oară îi înțeleg. E greu să creadă. Dar apoi, ei pun mâna pe mine la minus douăzeci de grade și văd că fierb. Este momentul să își dea seama că nebunului îi este bine în fericirea sa. Este momentul să înceteze cu sfaturile puerile.

Evident, asta nu se întâmplă. Perseverența este, într-adevăr, o virtute.

hi hi hi :))

2009-12-28T14:24:00.001+02:00

NU pot sa cred!!!! scriu pe bog :))) ma simt asa de.... maimuta copy paste :)) oricum esti o divina ca mi-ai dat si mie invite :)) asta e pt anda :)) fuck! nu stiu sa scriu :))

But of course, it hates me!!!

2009-12-27T20:53:00.003+02:00

Zilele trecute [23 decembrie], când a început să se topească zăpada, mergeam eu pe trotuar văzându-mi de treaba mea şi deodată văd 16-le că dă în cea mai adâncă baltă, ever, pe care-am vazut-o pe marginea drumului, şi cum nişte stropi jegoşi şi imenşi zboară [slow-motion] spre mine. M-am umplut de apă de şosea din cap până-n picioare, aproape. Aveam pantaloni galbeni. Greş.

Azi mergeam pe acelaşi trotuar, în sens invers, şi văd 16-le că vine => calcule matematice în cap, fug după el, nu fug, fug, nu fug, ok fug. Şi o iau la goană, prin bălţi şi printre obstacole [oameni]. Şi deodată: poc!!! şi un pac-mic. Telefonul din buzunar, împrăştiat delicat într-una din bălţi. Repede l-am strâns şi cu o precizie de focă [animal fără degete] am reasamblat dispozitivul. Care acum are stropi pe ecran, pe dinăuntru.

Peste câteva zile merg la munte. Sper să ningă, măcar zăpada e relativ curată.

De ce?!?

2009-12-18T18:26:00.001+02:00

Atunci când fac duş şi mă şi spăl pe cap [acţiune pe care o detest pentru că durează prea mult, 30’, şi mă ţine două zile, după care tre’ repetată], fix atunci presiunea la apă scade şi centrala termică face figuri? Adică nu păstrează temperatura apei constantă, ba e rece ca gheaţa, ba frige, şi sunt doar 5 secunde în care temperatură e acceptabilă şi tre’ să mă grăbesc cu limpezirea, cu stress că o să îngheţ sau o să mă ard, la presiune joasă. He?

Ieri

2009-12-16T13:05:00.002+02:00

Am avut două coşmaruri între care s-a intercalat un vis erotic. Super combinaţie [not].

Mi-a fost frig.

M-am ofticat pe cele mai minuscule chestiuni.

Mi-a fost foame şi nu mi-am dat seama.

Mi-am udat ciorapii prin zapada. De două ori. Şi pantalonii. Şi părul.

Am făcut alergie la : şosete/balsam de rufe/pantaloni.

Mi-a fost frig.

Am plâns de ciudă, frustare, nerăbdare.

Am fost şi fericită, şi tristă, şi iritată. Toate în acelaşi timp. Sunt curioasă ce se vedea pe mine.

Mi-a fost frig.

Aş fi vrut să dau timpul înapoi. Clişeic, nu?

Mi-am dat seama că gândesc prea mult unele acţiuni/vorbe/gesturi. Cu toate astea am momente, destul de multe, când mă gândesc foarte puţin [sau deloc] la consecinţe. Ambele situaţii sunt interpretate exact pe dos, de obicei.

Am avut o zi foarte proastă, comparativ cu precedentele care au fost doar proaste.

Înainte să mă culc mi-am zis că n-o să mai am niciodată o zi ca cea care a trecut. Cu toate astea, nici nu ştiu ce-am făcut de fapt.

Detest frigul

2009-12-08T01:21:00.002+02:00

Nu sunt nefericită, îmi lipsesc atât de puţine lucruri, dar nici fericită nu sunt. Aş ţipa în gura mare că “only dead fish go with the flow”, dar nu pot să mai scot niciun sunet. Nu mai ştiu ce vreau de la alţii, dar ştiu că de la mine nu-mi doresc să-i fac nefericiţi, sau constrânşi, sau obligaţi. Treaba mea e să-i salvez pe unii, dar tot tot timpul reuşesc ceilalţi să mă salveze pe mine. Sunt ca o frunză galbenă, într-o zi caldă de toamnă. Plutesc, dar foarte aproape de pământ. Aş vrea să nu mă mai gândesc atâta… la poimâine, la Craciun, la viitor, la nimic. Şi doar să carpe diem, aşa cum mă pricepeam cel mai bine. Şi aş vrea să-mi dispară tristeţea din privire, mă enervează, sau măcar să reuşesc să disimulez altceva, fie şi răutate. Azi sunt o pesimistă, deprimată şi nihilistă, mai mult sau mai puţin cu motiv. Unde a plecat Anda cealaltă… idelistă, optimistă, naivă şi mereu veselă? Mi-ar trebui o baie lungă, un masaj aromat, relaxant şi hidratant şi Frank Sinatra. Am pielea uscată. Detest frigul.

Am reuşit

2009-11-16T20:08:00.002+02:00

… să mă încui/blochez în baia din tren, azi noapte pe la 3. Lăsând la o parte toate entităţile scârboase, dar invizibile pentru ochiul liber [iadul ipohondrilor], după ce m-au auzit prietenele mele că bat ca disperata în uşă/pereţi, una din ele îmi mai şi spune “sper că nu eşti claustrofobă”. Am devenit brusc. Aşa îmi descopăr noi fobii. M-a descuiat controlorul după 30 de minute. Horror.

... să mânc clătite până mi se face rău. Sunt o ruşine pentru ce-am fost odată. Patru [4] clătite normale e aproape nimic, dar jur că nu mai pot să mânc nimic acum. Pe vremuri puteam mai mult. Mult mai mult. Sunt [eram?] o pofticioasă şi o mâncăcioasă. Şi asta a fost micul dejun luat târziu/prânz/cină luată devreme, adică singura mâncare pe ziua de azi. Penibil.

I’m sorry, you multicellular organism

2009-11-05T21:24:00.005+02:00

Iar am înfulecat. Dar nu-i aşa grav... după cum spunea cineva, ăsta e doar prânzul [la 9 p.m.] şi probabil am mâncat poate chiar prea puţin, având în vedere la ce ore mă culc, plus faptul că n-o să mai mânc până mâine [decât dacă mă apucă pe la 5 dimineaţa, ceea ce e improbabil, se întâmplă relativ rar]. Mi-am făcut o cafea, prima pe "ziua" de azi...

Şi totuşi eu ştiu că organismul meu, aşa prost cum e el [că altfel nu m-ar lăsa să-l torturez şi să-l distrug în halul ăsta] ştie că vine noaptea, ştie că trebuie să dea shut-down, ştie că trebuie să-şi închidă uzinele metabolice şi să treacă pe proceduri de întreţinere bazală. Partea tristă e că şi creierul meu ştie asta, o parte din el. De fapt cam toate celulele corpului meu ştiu că acum ar trebui încet-încet să mă pregătesc pentru somn, nu pentru căcaturile care urmează. Să mă pregătesc, am zis. Oricât de puternică ar fi lumina becului [şi e destul de puternică], nu-i la fel ca lumina naturală [cea a lunii nu se pune]. Şi celulele mele ştiu asta. Adică, să fim serioşi, de milioane de ani oamenii dorm noaptea şi vânează & stuff ziua. E scris în ADN. Iar eu din nou m-am trezit complet-complet atunci când soarele apunea, după ce m-am culcat la 8 jumate dimineaţa.

O să-mi pară rău cândva, probabil, chiar dacă acum corpul meu e frumos, cu piele perfectă şi care nu-mi trădează aproape deloc vârsta. Da, am un issue existenţial, mi se întâmplă des în ultima vreme.

Nu ştiu ce să fac

2009-11-05T04:36:00.009+02:00

Sau când, mai precis... Mă refer la normalizarea ritmului-somn-veghe-futut. Care ritm-somn-veghe-normalizat oricum se va strica fix pe tren, fix când nu-mi trebe, deşi sunt cunoscută pentru capacitatea mea de a dormi în orice condiţii atunci când am chef [nu şi acum, când ar trebui neapărat-neapărat].

Acum sunt la prima cafea, dar mi-e foarte-foarte-foaaarte somn, că am stat lângă caloriferul-super-cald şi am plâns că am ascultat OST-ul de la New Moon Twilight. Bă, deci jur, au ăştia nişte melodii super-depresive, mă întreb dacă şi filmul e la fel de tragic. De tăiat toate venele. Toate! Începând de la Death Cab for Cuties [de care cred că voi deveni obsedată, măcar aşa un pic] încolo. Au şi Muse [ah, love them forever! and ever!]. Şi nişte Killers. Şi o Lykke Li [divinăăă!!!]. Superb, dar trist de-ţi vine să te arunci în faţa maşinii, şi la unele nici n-am ascultat versurile cu atenţie, doar melodia. Melodia! Si am mai tras o tură de plâns şi mi-a curs tot rimelul. Şi cafeaua nu-şi face deloc efectul, şi afară plouă, aud cum picură pe geam şi aşa îmi vine să-mi bag picioarele în TOT şi să mă bag sub plapumă cu White Demon Love Song în surdină. Of...

- The Killers – A White Demon Love Song
Asculta mai multe audio Muzica

Bag picioarele

2009-11-04T07:12:00.004+02:00

Mă duc să mă culc. Sau să-mi fac o cafea? Sau să fac o plimbare? Aş mânca ceva. O nectarină? Un Dormicum.

În dimineaţa* asta detestăm

2009-11-02T18:03:00.007+02:00

… ritmul somn-veghe inversat. La început a fost funny [“hehe, eu am program de somn cum au alţii program de lucru”, sună telefonul la 3 p.m. “oh, sorry ca te-am trezit din somn”, discuţie la 3 noaptea “hai la clatite”], dar după o vreme devine ciudat să te culci când răsare soarele şi să te trezeşti când aproape-apune. Ah, păi nu-l detestăm acum, de fapt. Viaţa e roz, parcă Universul nu mă urăşte chiar atât de tare, dar ce muie dragoste-n gură o să-mi iau peste vreo două săptămâni, parcă văd. Ca să nu zic de momentul în care voi avea job... [cu program de lucru cum am acum programul de somn].

*m-am trezit cam acum o oră

Despre non-nonşalanţă

2009-11-01T20:37:00.010+02:00

[via recklessabandonment]

E ca şi când ai arunca într-un blender bere, castraveţi, vanilie, cireşe, nectarine, apă minerală, usturoi, brânză topită cu ciuperci, vinete coapte, o cană de lapte şi-un pumn de alune de pădure şi te întrebi dacă totul va fi aşa dezastruos precum prevezi, asta după ce înghiţi maglavaisul. Iar rezultatele întârzie să apară...

Mi-e dor

2009-10-30T04:18:00.004+02:00

[via loveyourchaos]

Ziceam cândva că mi-e doar puţin dor de oameni, locuri şi sentimente. Mi-e foarte dor de mare şi tot ce a însemnat ea. Tot. Oameni, locuri şi sentimente.

În dimineaţa asta detestăm

2009-10-27T03:00:00.003+02:00

… sentimentul de wtf am I doing here?!?

Da, e minunat, acest sentiment, mai ales când ai face orice altceva, numai acel “here” nu, deşi viitorul tău depinde complet de următoarele 3 săptămâni. Sincer, în momentul ăsta aş prefera să stau la coadă la poştă sau la buletine sau la plătit factura la RDS. Ca să nu spun că am o tendinţă extraordinară de a freca lumea la cap, şi nu pe cineva care ar putea să mă înţeleagă, adică oameni în aceeaşi situaţie, ci pesoane complet pe lângă, care mă întreabă suplimentar na şi cum merge treaba? Vă zic io… nu există smiley face care se exprime dezgustul, tristeţea, frustarea şi enervarea care mă cuprind când aud întrebarea aia, cu tot cu variantele ei.

Am o poftă de căpşuni

2009-10-24T04:53:00.001+03:00

… de nu-i adevărat. Da, da, la ora 5 dimineaţa le doresc pasional. Dacă n-aş ştii că n-am cum, aş crede că-s un pic gravidă. Şi nu doar de la căpşuni. Pâine prăjită cu unt, cu salată de gogoşari şi varză, cu salată de sfeclă, cu usturoi, cu o rămăşiţă de salată de vinete, cu miere şi un pahar de lapte cu cacao, şi dacă nu vedeam că salata de peşte a expirat o mâncam şi pe aia! Scârbos, ar zice unii, dar na, posibilităţile sunt limitate la ore-fantomă când te detestă Universul. Sincer, în ultima juma’ de ora am mâncat cât în ultimele două săptămâni în total. Deja îmi planificasem să merg mâine la croitoreasă să-mi strâmteze măcar două perechi de pantaloni, că şi ăia model-strâmţi-morcov picau de pe mine, iar răceala asta de căcat nu m-o ajutat deloc, că nu-mi venea să mânc nimic, acum presupun că nu mai e cazul, o să pun înapoi cele 5 kile. Am înfulecat, ca o bulimică după 10 bazine de înot, doar că na, la mine a fost după 60 de pagini de concentrare maximă. Am aşa o presimţire că voi regreta mâine dimineaţă. Greţuri matinale, gen... şi tot degeaba, că n-am căpşuni. Măcar o cireşă ceva. Sau o nectarină.

Detest cozile*

2009-10-18T18:40:00.006+03:00

Mâine am treabă pe la Finanţe [care e la Mama Naibii în capătul oraşului, în condiţiile în care eu stau în celalalt capăt]. Parcă văd că o să-mi strice tot Zen-ul din ultima săptămână, pe care nici măcar vremea de căcat, răceala persistentă sau umblătura cu acte şi înscrieri de zilele trecute n-o reuşit să mi-l strice. Nu ştiu de restul lumii, dar eu detest cozile, să stau la ele, zic. Le urăsc! Am impresia că mor pe dinăuntru şi devin o fiinţă fără suflet, dar nu reuşesc decât să mă tortureze lent pentu că timpul se dilată mai mult decât în alte situaţii. Si dacă mai dau şi peste un funcţionar public ce are impresia că viaţa lui e de căcat şi pur şi simplu nu ştie să se poarte decât cum se simte, e şi mai drăguţ. Sper măcar să nu plouă că îmi bag picioarele şi nu mai ies deloc din casă.

*În rest... n-am de ce să mă plâng. Momentan.

Mă mâncă

2009-10-12T18:11:00.000+03:00

Fiindcă mă intrebam de ce căcat nu-mi trece odată răceala deşi am tot luat medicamente [nu antibiotice, dinalealalte], azi am aflat răspunsul. Am făcut alergie la ele. Mă mâncă pielea de mor de vreo 5 zile. Spatele mai exact. Eu credeam că-i din cauza hainelor prea aspre pentru pielea mea divin de fină, dar nu, e doar Universul care mă detestă. Între timp am schimbat tratamentul, şi o să iau şi antialergice. Dacă şi la astea fac alergie, îmi dau foc! Deja se uită dubios unii la mine când le zic să mă scarpine un pic pe spate... şi eu sunt în aproape-extaz când se conformează.

‘Cuz she’s a jolly good… and nobody can deny!

2009-10-10T02:11:00.010+03:00

Acum 25 de ani [plus o zi] organismul lu’ mamă-mea s-a hotărât să mă rejecteze, a considerat suficientă şederea mea la caldurică şi m-a expulzat în frigul dintr-o maternitate comunistă din Timişoara. Nu am nici un merit, de fapt dacă era după mine mai stăteam un pic ca o căpuşă pe rezervele energetice ale maică-mii. Mâine mă duc la ea cu un buchet de flori. Merci, mama.

Am fost un copil handicapat. Sincer, am avut un picior paralitic [lucru care nu s-ar zice din poza cu tocuri, alea chiar îs picioarele mele] care s-a rezolvat cu gimnastică medicală zilnică pe bebe [je], în plus maică-mea a crezut că-s retardată că nu plângeam deloc. Cică totuşi nu am fost copil tâmpit, doar liniştit. Asta până o apărut soră-mea şi a începu să-mi fure jucăriile, şi-am început să plâng de ciudă.

Timpul a trecut şi na-mă. Un sfert de secol [plus o zi]. Ziua mea mi-am petrecut-o cam în acelaşi mod ca şi cele 3 precedente ei, târându-mă ca o râmă din pat spre diverse locuri: baie, bucătărie, calculator, iar în caz că trebuia să ies în lume [ceea ce evident s-a întâmplat, altfel nu eram pe moarte fix de ziua mea], mă prelingeam de-a lungul pereţilor oraşului ca Fantoma întunericului, arătând ca o Moarte, una mai antisocială, aşa. Palidă, încercănată, cu privire speriată, tuşind pe oamenii enervanţi, trecători sau din bus, şi zâmbind ocazional prietenelor mele pentru care am ieşit în exteriorul crud şi nemilos. Dar a trebuit: probă [pentru rochia de domnişoară de onoare], epilat, probă.

Si ieri [că acum e deja azi] deci, am dormit, mult, şi apoi iar am dormit. Mult. La un moment dat am spălat geamul. E incredibil ce face delirul febril din om. Am primit şi telefoane, mesaje, offline-uri şi alte feluri de urări. Desigur, în timp ce dormeam, mă trezea telefonul, pus pe silent. Drăguţ. Şi totuşi, câţiva au uitat că-i ziua mea. O să-i şantajez sentimental când îi văd sau când îşi amintesc [desigur voi fi de faţă]. Totuşi, după cum spuneam, oricum a fost o zi oribilă şi dacă mai suna cineva să mă trezească din somn îl căutam şi-i băgam telefonul meu în fund!

Căcat! Nu putea să fie o zi normală? În care să n-am impresia că-mi scuip juma’ de torace şi că nu-mi explodează capul de durere? Pe bune, ce plm* ţi-am făcut de data asta, Universule?

*ştiu că n-am, trecem peste acest aspect

Cosmeticiana din Iad!

2009-10-07T22:06:00.000+03:00

Numai “prietenie” nu se poate numi relaţia pe care o am cu această fiinţă, deşi mă văd regulat cu ea, odată la 3 săptămâni de aproape un an. Şi ea tot timpul e cu zâmbetul pe buze, eu arăt ca şi când aş vedea-o pe Moarte în persoana. Tre’ să-mi fac curaj 3 zile numa’ ca să sun pentru programare, iar ziua cu pricina oricum e complet iubită anal din start. Şi ai fi spus că după 6-7 ani de defrişări omul se obişnuieşte. Nu, nu! Cu aşa ceva, niciodată! Dacă în mod normal o tolerez, adică tre’ să suferi pentru un pic de frumuseţe, nici eu nu-s chiar zeiţă cum cred unii şi alţii, azi a fost horror-lynch-like. Am zis că o decapitez acolo cu lentila de la ochelari şi apoi o să dansez ca o pitică din “zona crepusculară”! Da, ştiu, am apucături de psihopată, dar oricum, pe nimeni nu suport zilele astea, iar starea asta de sfârşeală – cu singurul remediu, somnul, de care nu am parte nicicum!!! – nu se termină frumos cu o şedinţă de smuls păr cu ceară fierbinte. De fapt, când era pe la jumătate mă gândeam să-i spun că nu mai pot, că vreau să plec şi să n-o mai văd niciodată şi că toate rudele ei până la cele de gradul 5 merita dragoste-n gură adânc, dar ea nu, că “mai un pic şi gata”, ceea ce a fost complet neadevărat! Cu toate astea, e rapidă. E greu să găseşti o cosmeticiană aşa bună [fie ea şi din Iad], mai ales că eu am un istoric trist în care toate au rămas gravide până acum. Eu pe asta n-o văd să mai poarte acum copiii lui Lucifer, deşi se ţine bine la 35-37 de ani [s-ar putea să aibă mai mult, fiinţele malefice nu-şi arată vârsta]!

În dimineaţa asta detestăm

2009-10-07T10:31:00.001+03:00

… corpul uman. Recunosc, eu mă iubesc pe mine, dar uneori îmi vine să mă târăsc într-o văgăună şi să aştept să mor acolo de la cât de rău mă simt. Cu atât mai mult cu cât singurul lucru pe care mi-l doresc e să stau în pat 3 zile să-mi revin, dar alţii insistă să aibă alte păreri în legatură cu programul meu. Vreau doar să dorm, pentru că altceva nu pot să fac, până şi privitul în monitor e un chin. Sunt prea antisocială când sunt bolnavă, şi le dau dreptate pacienţilor, când te simţi aşa orice medic ţi se pare o scârbă, şi la mine e doar un căcat de virus, nu o boală fatală. Ca să nu spun că nu pot să înghit, deci nici să mânc sau să beau apă.