Din provincie direct in buricul targului...

...sau "un an in merde", care inca nu e un an.
Am intrat in a 8-a luna de cand m-am (ne-am) mutat la Bucuresti. E superb. As putea chiar sa spun ca orasul asta e tot ceea ce iti doresti (daca acel lucru nu e liniste, of course).
Am vrut sa fac un jurnal, sa scriu despre toate cacaturile care mi s-ar fi intamplat, dupa cum toata lumea zicea de oameni, trafic, taximetristi, jeg, mitocanie... Dar nu a fost sa fie. Toate asteptarile mi-au fost depasite in ceea ce priveste orasul, care e exact ce trebe. Asa-i, e trafic, dar unde nu e? Asa-i, e jeg, dar unde nu e? Asa-i, taximetristii sunt nistr nesimtiti, dar unde nu sunt? Si daca nu ar fi, cu traficul de aici ai ajunge la destinatie poimaine. Mitocani? Propotionali la numarul de locuitori. La Posta sau alte institutii publice aceeasi greata si scarba fata de omul care merge acolo, nu de placere, evident. Asa ca am renuntat la jurnal. Nu era nimic de zis. Ba mai mult, dincolo de masinile parcate pe trotuare,trotuare care sunt prost facute, sunt atatea lucruri faine aici ca pentru cineva mai visator e un oras perfect. De la localuri la lansari de carte, la proiectii de filme la festivaluri (de raci, craci, carti, clatite, burgeri etc.). Apropos de burgeri, de cand am ajuns aici am facut efectiv o pasiune pentru carnea de vita tocata, servita sub forma de burgeri. Am vrut la un moment dat sa fac un burger-blog, avand in vedere ca deja am vreo 10 localuri la activ (s-ar putea sa fie mai multe, ca nu le-am numarat) si de fun sa fac un burger-tour al Bucurestiului, dar e un tip care scrie deja despre asta si m-am dezumflat.
Dupa introducerea asta superba, as vrea totusi sa revin cu picioarele pe pamant. Si mai exact in fata blocului in care locuiesc... As vrea sa spun ca in ultima saptamana am calcat deja de 3 ori in caca de caine, o data am calcat incercand sa evit un alt cacat de caine (ironia!). E plin de cacati pe jos. Peste tot pe unde mergi, cacati! Si daca nu esti genul care sa mearga mult pe jos (nici eu nu sunt, la mine faptul ca fac 8-10 min pana la metrou sau 7 min pana in statia de bus, e un efort destul de mare), doar trecand prin fata propriului bloc, ai sansele sa te alegi cu un "noroc", ceea ce nu mai e noroc deloc, din moment ce " noroc" e de fapt atunci cand reusesti sa nu calci in 2 cacati dupa 5 metri. De fapt nici nu am pus la loto cand mi-am dat seama ca e o chestie atat de comuna (in schimb am pus la loto cand s-a cacat o pasare pe rucscaul meu, de am multumit cerului - din nou, ironia - ca nu mi-a ajuns balega de zburatoare direct pe freza, fix inainte de garda). Parca in Timisoara nu erau atatia cacati, totusi. Sau nu mai stiu eu.

Provocari

Putine lucruri mai reprezinta pentru mine o provocare dupa ce prima mea ciorba de fasole a avut parte de reactii pozitive si nici un fel de reclamatie ulterioara. Nici statul al sala de sport timp de doua ore (in care sa fac sport) nu mai reprezinta o idee care pare imposibila. Nimic nu mi se mai pare irealizabil. Cu toate astea, unul din cele mai grele lucruri in perioada asta e sa gasesti flip-flopshi. Shlapii aia cu chestie intre degetele de la picioare. Am vazut doar la Decathlon un singur model, dar ma gandeam ca la cate magazine are orasul asta sigur gasesc. How hard can it be? Nu. Nu exista. Nici macar un flip-flop ordinar. Desi multa lume merge la bai prin Ungaria in perioada asta. La fel si cu shlapii de guma care sa nu aiba blanita, din-aia cu maxim 10 lei, care arata ca niste Crocshi, am facut un compromis dupa ce am realizat ca pur si simplu nu gasesc flip-flopshi in perioada asta nici daca intru in 15-20 magazine de pantofi sau de sport, nici macar in dinastea "foste totul-la-3,8 lei". La Mall nici nu zic, am facut depresie cautand flip-flopshi si incercad sa explic de fiecare data vanzatoarelor ce sunt aia. Desigur, nu vreau sa dau 30-40 de euro pe niste slapi in care planuiesc sa fac dush.

a venit toamna. ca in fiecare an, doar ca diferit de fiecare data

Sunt extrem de nefericita ca "au dat caldura", dar de fapt caloriferul e rece. Oricare dintre ele, adica, inclusiv cel din dormitor. Si ma refer chiar la calorifere, fara alte aluzii. Aluziile nu ma incalzesc cu nimic. Pe bune, ditamai caloriferul din sufragerie cu 9 elementi de 1,80 m inaltime e racoros ca o reclama de la dush gel Fa. Nu o sa incetez cu postarile despre frig, deoarece. (punct)

am pix cu Posta Romana, my life is now complete

Azi a avut loc una din nemumaratele mele vizite la Posta Romana. De nevoie, nu de curtoazie. Sa ridic un colet si sa trimit un plic, pe care trebuia sa trec doua adrese, destinatar si expeditor. M-am cautat in geanta dupa pix cu disperarea omului satul de grimasele si vocile functionarilor publici, si eram la un pas sa merg la prima librarie, primul chiosc, primul minimarket, doar ca sa nu cer unul femeii din spatele pultului, dar am zis, hai ca deja m-a batut prea mult soarele in cap.
-Imi cer scuze, aveti un pix?
-Doar cel cu care scriu, zise vaca cu cea mai seaca voce posibila, ca mi-au luat cel putin 5 secunde sa procesez, dar avem de vanzare, cu vocea cea mai amabila, ca m-a lovit ca un bocanc fix in fata modul aproape bipolar in care si-a schimbat tonul vocii.

Si in timp ce stateam la rand sa pun plicul si sa-mi iau coletul, nenea din fata mea ii facea avansuri femeii, si ma gandeam ca asta, da, eveniment, ca nu in fiecare zi se da un bosorog la tine, macar nu are 90 de ani, imi venea sa-i zic, si apoi, dupa ce mi-am mai inghitit un pic de rautate, o sa fac o gastrita peste gastrita pe care o am deja, mi-am dat seama ca le compatimesc pe femeile astea, ce job trist trebe sa aiba, si ca flirtul asta nevinovat chiar a fost un moment de destindere, who am I to judge?

parinti si copii

parinte: mergi azi la vot
copil: da
parinte: mergem impreuna, te duc cu masina
copil: stai sa ma trezesc, ma duc singura mai incolo (sectia de votare e la 400 de m... cu masina? really?)
parinte: cu cine votezi:
copil: secret
parinte: eu sunt tatal tau, mie poti sa-mi spui
copil: (din alta camera)... secreeeeet

***

parinte: la alegerile locale ai votat?
copil: da
parinte: cu cine?
copil: secret
parinte: vezi cand mergi la vot sa-ti iei si bicicleta ca e foarte cald afara
copil:...

***

parinte: ai votat?
copil: da...
parinte: cu cine?
copil: secret
parinte: cu ala care ti-a taiat salariul?
copil: nu el singur mi-a taiat salariu (oricum asta ar fi fost alta discutie)
parinte: dar cine ti-a taiat salariul?
copil: nu vreau sa discut cu tine despre politica
parinte: tu nu vrei sa discuti cu mine despre nimic niciodata
copil: bine

***

as vrea sa inteleg si eu fenomenul asta, si anume, cum dintr-o data tatal meu e ataaaat de interesat de afinitatile mele politice, avand in vedere ca in cei 10 ani de cand am drept de vot nu m-a intrebat nici macar o data despre ce parere am eu vis-a-vis de viata potitica romaneasca. aveam impresia ca suntem oarecum silentios de acord ca ne scarbeste, si ca oricum eu sunt o ignoranta (da, sunt) care nici nu se uita la televizor decat ocazional, si atunci pe fashiontv, cu care nu poti sa ai o conversatie despre acest subiect. si ca oricum, orice discutie despre subiecte delicate poate degenera usor in altceva... dupa cum se poate observa.