no more andapanda

gata, zilele in care imi tineam gura s-au terminat. NU sunt obligata sa tac din gura atunci cand altcineva se poarta ca un cacat. ok, poate ca am ignorat pe strada participantii la trafic ce nu semnalizau, claxonau aiurea sau ma loveau din greseala (doar o data s-a intamplat), poate ca am tacut din gura cand vanzatoarea de la magazin era sictirita, cand croitoreasa a dat gres, cand mancarea a venit tarziu, cand... cand... cand... DAR asta pana intru pe usa locului meu de munca. nu-s sefa, nici nu-mi doresc sa fiu, dar nu o sa tac din gura cand colegii se prefac ca au uitat sa-si faca treaba si cine a ramas ultimul sa termine treburile neterminate? evident autoarea acestui articol. asa ca si o cearta prin sms e un inceput. asta ca sa reusesc sa ma temperez un pic si sa nu fac o scena. nu ma deranjeaza sa muncesc, dimpotriva, de asta merg la lucru, dar de la asta pana a deveni carpa de sters pe jos e un drum pe care andapanda nu e dispusa sa-l parcurga!!!!

nisip in bagaj, atentie, atentie, nisip in bagaj!!!

Intoarsa din concediu. NU VREAU sa desfac bagajul, prea deprimant. NU VREAU sa fac dus, prea deprimant. NU VREAU decat sa ma intorc inapoi, in stiu eu ce loc, cu stiu eu cine. Si nici macar nu a fost concediul de vis de anul asta (avand in vedere ca a fost singurul de pana acum), a fost un fel de City Break de 4 zile, doar ca la mare plus un pic de city. NICI NU VREAU sa ma gandesc cum o sa fie dupa concediul din august, cel de doua saptamani. O sa manc numai ciocolata inca doua saptamani ca sa-mi treaca depresia de dupa concediu, dupa care o sa fiu prea deprimata ca m-am facut cat o balena. Si nu, NU VREAU sa merg maine la lucru, dar trebe.

Noutati

am vrut sa scriu ca universul nu ma detesta, dar mi-am amintit ca de fapt ploua cand eu vreau sa alerg, e frumos afara cand nu am vreme de alergat, si cand ajung acasa drenata de energie dupa sport cineva din familie a prajit cartofi, dimineata NU POT sa ma trezesc la 5:45 nici daca vreau, colegii de la lucru imi sunt antipatici (nu toti, dar destui, ca am zeci), a dat o masina peste mine (fiind pe bicicleta) din cauza ca nu s-a asigurat cand a iesit din parcare (am doar o julitura de 4/5 cm, dar doare ca naiba) si acum am impresia ca-s speriata de bombe cand merg pe sosea-pista-trotuar, manc ca o sparta, timpul trece prea repede cand am prea multe de facut, am devenit o pensionara cu ora de culcare pe lumina (uneori inainte de 10 seara), sunt sarcastica sau rautacioasa mai tot timpul si am impresia ca nu am eu o problema, am inceput sa beau cel putin doua cafele pe zi, franele de la bicicleta nu merg pe ploaie, parul imi sta ca dracu atunci cand ies din casa si sta bine fix inainte de culcare (acum, de exemplu), america e departe, bucurestiul e departe, harghita e departe, irlanda e la mama naibii, franta e locuita de vorbitori de franceza, in germania ploua tot timpul, in spania si portugalia medicii sunt platiti prost, ma uit la televizor foarte rar asa ca alegerile astea care or trecut m-au lasat complet rece, dar cu toate astea am impresia ca am fost furata, mi-e somn de nu mai pot si vreau la mare

vine o vreme pentru toti

am spus ca nu mai scriu sub impulsul enervarii, dar cum altfel sa ma destresez? pe cine sa ma descarc, doar nu vreau sa ma apuce strechea in supermarket intre raionul de branzeturi si cel de carne. asa ca vreau sa fac un anunt: am devenit baba-nesuferita-de-la-2... tacuta, dar foarte ursuza. mai ales cand nu apuc sa-mi fac somnul de frumusete dupamiaza. nu degeaba imi spun copiii "sar'na" cand ma vad pe scara.

in blocul meu, la etajul 1, sta un copil, care in fiecare zi intre orele 13 si 17 are recital! canta. sau zbiara. inca nu am elucidat. si in acelasi timp, vecinul de la etajul 3 bate in pereti a "shadap!!!". in plus, progenitura, din motive neclare, in timpul recitalului trece prin toate camerele apartamentului, motiv pentru care vecinul de la 3 se duce si el (sau ea) in toate camerele si incepe sa bata in pereti, podea, calorifere... pana acopera complet recitalul de voce pitigaiata de copil de 2, maxim 3, ani. cum? cuuuum sa nu ma agit? mai ales ca dupamiezele in care pot si eu sa dorm ca pruncul sunt atat de rare. unde esti tu copilarie? asta e razbunarea divina, probabil ca eu si sora-mea am fost niste draci impielitati pe vremuri, am ceva amintiri vagi legate de acest aspect. asa ca doamne babe-ursuze-care-se uita-pe-vizor-si-stiu-tot-ce-misca-in-bloc-pentru-ca-n-au-alta-ocupatie, imi pare rau. va inteleg acum.

persoana non-matinala

am impresia ca dimineata sunt cea mai tacuta femeie de pe planeta, si cel mai comunicativ urs in acelasi timp. mrrr, hmhh, brrrrrr, cah. cam astea sunt reactiile mele la stimuli externi. atat.