joi, 9 februarie 2012

vine o vreme pentru toti

am spus ca nu mai scriu sub impulsul enervarii, dar cum altfel sa ma destresez? pe cine sa ma descarc, doar nu vreau sa ma apuce strechea in supermarket intre raionul de branzeturi si cel de carne. asa ca vreau sa fac un anunt: am devenit baba-nesuferita-de-la-2... tacuta, dar foarte ursuza. mai ales cand nu apuc sa-mi fac somnul de frumusete dupamiaza. nu degeaba imi spun copiii "sar'na" cand ma vad pe scara.

in blocul meu, la etajul 1, sta un copil, care in fiecare zi intre orele 13 si 17 are recital! canta. sau zbiara. inca nu am elucidat. si in acelasi timp, vecinul de la etajul 3 bate in pereti a "shadap!!!". in plus, progenitura, din motive neclare, in timpul recitalului trece prin toate camerele apartamentului, motiv pentru care vecinul de la 3 se duce si el (sau ea) in toate camerele si incepe sa bata in pereti, podea, calorifere... pana acopera complet recitalul de voce pitigaiata de copil de 2, maxim 3, ani. cum? cuuuum sa nu ma agit? mai ales ca dupamiezele in care pot si eu sa dorm ca pruncul sunt atat de rare. unde esti tu copilarie? asta e razbunarea divina, probabil ca eu si sora-mea am fost niste draci impielitati pe vremuri, am ceva amintiri vagi legate de acest aspect. asa ca doamne babe-ursuze-care-se uita-pe-vizor-si-stiu-tot-ce-misca-in-bloc-pentru-ca-n-au-alta-ocupatie, imi pare rau. va inteleg acum.