vine o vreme pentru toti

am spus ca nu mai scriu sub impulsul enervarii, dar cum altfel sa ma destresez? pe cine sa ma descarc, doar nu vreau sa ma apuce strechea in supermarket intre raionul de branzeturi si cel de carne. asa ca vreau sa fac un anunt: am devenit baba-nesuferita-de-la-2... tacuta, dar foarte ursuza. mai ales cand nu apuc sa-mi fac somnul de frumusete dupamiaza. nu degeaba imi spun copiii "sar'na" cand ma vad pe scara.

in blocul meu, la etajul 1, sta un copil, care in fiecare zi intre orele 13 si 17 are recital! canta. sau zbiara. inca nu am elucidat. si in acelasi timp, vecinul de la etajul 3 bate in pereti a "shadap!!!". in plus, progenitura, din motive neclare, in timpul recitalului trece prin toate camerele apartamentului, motiv pentru care vecinul de la 3 se duce si el (sau ea) in toate camerele si incepe sa bata in pereti, podea, calorifere... pana acopera complet recitalul de voce pitigaiata de copil de 2, maxim 3, ani. cum? cuuuum sa nu ma agit? mai ales ca dupamiezele in care pot si eu sa dorm ca pruncul sunt atat de rare. unde esti tu copilarie? asta e razbunarea divina, probabil ca eu si sora-mea am fost niste draci impielitati pe vremuri, am ceva amintiri vagi legate de acest aspect. asa ca doamne babe-ursuze-care-se uita-pe-vizor-si-stiu-tot-ce-misca-in-bloc-pentru-ca-n-au-alta-ocupatie, imi pare rau. va inteleg acum.

persoana non-matinala

am impresia ca dimineata sunt cea mai tacuta femeie de pe planeta, si cel mai comunicativ urs in acelasi timp. mrrr, hmhh, brrrrrr, cah. cam astea sunt reactiile mele la stimuli externi. atat.

Universul ma detesta

... si dovada este Monopoly unde am reusit sa trec prin start de doua ori in mai mult 12 ture (sigur au fost mai mult de 12 ture), si a si trebuit sa platesc de doua ori in 3 ture pe o strada galbena cu 3 case (ultimele 3 ture, de altfel). El dinero nu a venit la mine. Sau poate am doar noroc in dragoste si... atat.

Crap...

a nins. ma bag inapoi in pat. ma intorc la primavara.
toodles,
Anda

Nu-mi mai place......

......sa citesc decat maxim 5 bloguri, si raman entuziasmat de cel mult o postare pe zi. Am renuntat sa mai si scriu, cariera mea de blogger Z-list s-a dus naibii din momentul in care am inceput sa nu ma mai regasesc in blogging-ul din ziua de azi care a devenit meserie. Acum nu mai citesc trairi ale oamenilor, bucurii sau defulari, ci doar despre campanii, cat de fain e prin Ciorogarla la festivalul de statui, cat de misto e sa socializezi cu oamenii din spatele tastelor, ce frumosi bani se pot scoate din blogging, cum a te promovezi, cum trebuie sa iti gasesti public target, cum trebuie sa livrezi daca esti invitat nu stiu unde, cum esti obligat sa scrii ca altfel nu te mai invita nimeni, cum te pot ajuta alti colegi cu sfaturi.... si multe astfel de chestii, cand practic esenta unui blog este cu totul alta(parerea mea)

Poate sunt eu demodat, poate sunt un romantic al blogurilor, poate nu pricep eu care e treaba cu retelele de socializare, poate am ramas in urma la stadiul de -1.0, poate nu vreau progres, poate am devenit un corporatist cu un ritm 9-18, care nu are libertatea celor din online, poate sunt ciufut momentan si de aia defulez....

Am totusi o intrebare, daca toti progreseaza si avanseaza, cum de reuseste unul sa ramana in perceptia mea la fel de inventiv si savuros ca in momentul in care l-am descoperit.....si anume Groparu (nu dau link ca oricum nu are nevoie de cei 3 readeri ai acestui blog)?