marți, 7 aprilie 2015

Din provincie direct in buricul targului...

...sau "un an in merde", care inca nu e un an.
Am intrat in a 8-a luna de cand m-am (ne-am) mutat la Bucuresti. E superb. As putea chiar sa spun ca orasul asta e tot ceea ce iti doresti (daca acel lucru nu e liniste, of course).
Am vrut sa fac un jurnal, sa scriu despre toate cacaturile care mi s-ar fi intamplat, dupa cum toata lumea zicea de oameni, trafic, taximetristi, jeg, mitocanie... Dar nu a fost sa fie. Toate asteptarile mi-au fost depasite in ceea ce priveste orasul, care e exact ce trebe. Asa-i, e trafic, dar unde nu e? Asa-i, e jeg, dar unde nu e? Asa-i, taximetristii sunt nistr nesimtiti, dar unde nu sunt? Si daca nu ar fi, cu traficul de aici ai ajunge la destinatie poimaine. Mitocani? Propotionali la numarul de locuitori. La Posta sau alte institutii publice aceeasi greata si scarba fata de omul care merge acolo, nu de placere, evident. Asa ca am renuntat la jurnal. Nu era nimic de zis. Ba mai mult, dincolo de masinile parcate pe trotuare,trotuare care sunt prost facute, sunt atatea lucruri faine aici ca pentru cineva mai visator e un oras perfect. De la localuri la lansari de carte, la proiectii de filme la festivaluri (de raci, craci, carti, clatite, burgeri etc.). Apropos de burgeri, de cand am ajuns aici am facut efectiv o pasiune pentru carnea de vita tocata, servita sub forma de burgeri. Am vrut la un moment dat sa fac un burger-blog, avand in vedere ca deja am vreo 10 localuri la activ (s-ar putea sa fie mai multe, ca nu le-am numarat) si de fun sa fac un burger-tour al Bucurestiului, dar e un tip care scrie deja despre asta si m-am dezumflat.
Dupa introducerea asta superba, as vrea totusi sa revin cu picioarele pe pamant. Si mai exact in fata blocului in care locuiesc... As vrea sa spun ca in ultima saptamana am calcat deja de 3 ori in caca de caine, o data am calcat incercand sa evit un alt cacat de caine (ironia!). E plin de cacati pe jos. Peste tot pe unde mergi, cacati! Si daca nu esti genul care sa mearga mult pe jos (nici eu nu sunt, la mine faptul ca fac 8-10 min pana la metrou sau 7 min pana in statia de bus, e un efort destul de mare), doar trecand prin fata propriului bloc, ai sansele sa te alegi cu un "noroc", ceea ce nu mai e noroc deloc, din moment ce " noroc" e de fapt atunci cand reusesti sa nu calci in 2 cacati dupa 5 metri. De fapt nici nu am pus la loto cand mi-am dat seama ca e o chestie atat de comuna (in schimb am pus la loto cand s-a cacat o pasare pe rucscaul meu, de am multumit cerului - din nou, ironia - ca nu mi-a ajuns balega de zburatoare direct pe freza, fix inainte de garda). Parca in Timisoara nu erau atatia cacati, totusi. Sau nu mai stiu eu.