vineri, 12 octombrie 2012

a venit toamna. ca in fiecare an, doar ca diferit de fiecare data

Sunt extrem de nefericita ca "au dat caldura", dar de fapt caloriferul e rece. Oricare dintre ele, adica, inclusiv cel din dormitor. Si ma refer chiar la calorifere, fara alte aluzii. Aluziile nu ma incalzesc cu nimic. Pe bune, ditamai caloriferul din sufragerie cu 9 elementi de 1,80 m inaltime e racoros ca o reclama de la dush gel Fa. Nu o sa incetez cu postarile despre frig, deoarece. (punct)

miercuri, 22 august 2012

am pix cu Posta Romana, my life is now complete

Azi a avut loc una din nemumaratele mele vizite la Posta Romana. De nevoie, nu de curtoazie. Sa ridic un colet si sa trimit un plic, pe care trebuia sa trec doua adrese, destinatar si expeditor. M-am cautat in geanta dupa pix cu disperarea omului satul de grimasele si vocile functionarilor publici, si eram la un pas sa merg la prima librarie, primul chiosc, primul minimarket, doar ca sa nu cer unul femeii din spatele pultului, dar am zis, hai ca deja m-a batut prea mult soarele in cap.
-Imi cer scuze, aveti un pix?
-Doar cel cu care scriu, zise vaca cu cea mai seaca voce posibila, ca mi-au luat cel putin 5 secunde sa procesez, dar avem de vanzare, cu vocea cea mai amabila, ca m-a lovit ca un bocanc fix in fata modul aproape bipolar in care si-a schimbat tonul vocii.

Si in timp ce stateam la rand sa pun plicul si sa-mi iau coletul, nenea din fata mea ii facea avansuri femeii, si ma gandeam ca asta, da, eveniment, ca nu in fiecare zi se da un bosorog la tine, macar nu are 90 de ani, imi venea sa-i zic, si apoi, dupa ce mi-am mai inghitit un pic de rautate, o sa fac o gastrita peste gastrita pe care o am deja, mi-am dat seama ca le compatimesc pe femeile astea, ce job trist trebe sa aiba, si ca flirtul asta nevinovat chiar a fost un moment de destindere, who am I to judge?

duminică, 29 iulie 2012

parinti si copii

parinte: mergi azi la vot
copil: da
parinte: mergem impreuna, te duc cu masina
copil: stai sa ma trezesc, ma duc singura mai incolo (sectia de votare e la 400 de m... cu masina? really?)
parinte: cu cine votezi:
copil: secret
parinte: eu sunt tatal tau, mie poti sa-mi spui
copil: (din alta camera)... secreeeeet
***
parinte: la alegerile locale ai votat?
copil: da
parinte: cu cine?
copil: secret
parinte: vezi cand mergi la vot sa-ti iei si bicicleta ca e foarte cald afara
copil:...
***
parinte: ai votat?
copil: da...
parinte: cu cine?
copil: secret
parinte: cu ala care ti-a taiat salariul?
copil: nu el singur mi-a taiat salariu (oricum asta ar fi fost alta discutie)
parinte: dar cine ti-a taiat salariul?
copil: nu vreau sa discut cu tine despre politica
parinte: tu nu vrei sa discuti cu mine despre nimic niciodata
copil: bine
***
as vrea sa inteleg si eu fenomenul asta, si anume, cum dintr-o data tatal meu e ataaaat de interesat de afinitatile mele politice, avand in vedere ca in cei 10 ani de cand am drept de vot nu m-a intrebat nici macar o data despre ce parere am eu vis-a-vis de viata potitica romaneasca. aveam impresia ca suntem oarecum silentios de acord ca ne scarbeste, si ca oricum eu sunt o ignoranta (da, sunt) care nici nu se uita la televizor decat ocazional, si atunci pe fashiontv, cu care nu poti sa ai o conversatie despre acest subiect. si ca oricum, orice discutie despre subiecte delicate poate degenera usor in altceva... dupa cum se poate observa.

vineri, 20 iulie 2012

no more andapanda

gata, zilele in care imi tineam gura s-au terminat. NU sunt obligata sa tac din gura atunci cand altcineva se poarta ca un cacat. ok, poate ca am ignorat pe strada participantii la trafic ce nu semnalizau, claxonau aiurea sau ma loveau din greseala (doar o data s-a intamplat), poate ca am tacut din gura cand vanzatoarea de la magazin era sictirita, cand croitoreasa a dat gres, cand mancarea a venit tarziu, cand... cand... cand... DAR asta pana intru pe usa locului meu de munca. nu-s sefa, nici nu-mi doresc sa fiu, dar nu o sa tac din gura cand colegii se prefac ca au uitat sa-si faca treaba si cine a ramas ultimul sa termine treburile neterminate? evident autoarea acestui articol. asa ca si o cearta prin sms e un inceput. asta ca sa reusesc sa ma temperez un pic si sa nu fac o scena. nu ma deranjeaza sa muncesc, dimpotriva, de asta merg la lucru, dar de la asta pana a deveni carpa de sters pe jos e un drum pe care andapanda nu e dispusa sa-l parcurga!!!!

luni, 25 iunie 2012

nisip in bagaj, atentie, atentie, nisip in bagaj!!!

Intoarsa din concediu. NU VREAU sa desfac bagajul, prea deprimant. NU VREAU sa fac dus, prea deprimant. NU VREAU decat sa ma intorc inapoi, in stiu eu ce loc, cu stiu eu cine. Si nici macar nu a fost concediul de vis de anul asta (avand in vedere ca a fost singurul de pana acum), a fost un fel de City Break de 4 zile, doar ca la mare plus un pic de city. NICI NU VREAU sa ma gandesc cum o sa fie dupa concediul din august, cel de doua saptamani. O sa manc numai ciocolata inca doua saptamani ca sa-mi treaca depresia de dupa concediu, dupa care o sa fiu prea deprimata ca m-am facut cat o balena. Si nu, NU VREAU sa merg maine la lucru, dar trebe.

marți, 12 iunie 2012

Noutati

am vrut sa scriu ca universul nu ma detesta, dar mi-am amintit ca de fapt ploua cand eu vreau sa alerg, e frumos afara cand nu am vreme de alergat, si cand ajung acasa drenata de energie dupa sport cineva din familie a prajit cartofi, dimineata NU POT sa ma trezesc la 5:45 nici daca vreau, colegii de la lucru imi sunt antipatici (nu toti, dar destui, ca am zeci), a dat o masina peste mine (fiind pe bicicleta) din cauza ca nu s-a asigurat cand a iesit din parcare (am doar o julitura de 4/5 cm, dar doare ca naiba) si acum am impresia ca-s speriata de bombe cand merg pe sosea-pista-trotuar, manc ca o sparta, timpul trece prea repede cand am prea multe de facut, am devenit o pensionara cu ora de culcare pe lumina (uneori inainte de 10 seara), sunt sarcastica sau rautacioasa mai tot timpul si am impresia ca nu am eu o problema, am inceput sa beau cel putin doua cafele pe zi, franele de la bicicleta nu merg pe ploaie, parul imi sta ca dracu atunci cand ies din casa si sta bine fix inainte de culcare (acum, de exemplu), america e departe, bucurestiul e departe, harghita e departe, irlanda e la mama naibii, franta e locuita de vorbitori de franceza, in germania ploua tot timpul, in spania si portugalia medicii sunt platiti prost, ma uit la televizor foarte rar asa ca alegerile astea care or trecut m-au lasat complet rece, dar cu toate astea am impresia ca am fost furata, mi-e somn de nu mai pot si vreau la mare

joi, 9 februarie 2012

vine o vreme pentru toti

am spus ca nu mai scriu sub impulsul enervarii, dar cum altfel sa ma destresez? pe cine sa ma descarc, doar nu vreau sa ma apuce strechea in supermarket intre raionul de branzeturi si cel de carne. asa ca vreau sa fac un anunt: am devenit baba-nesuferita-de-la-2... tacuta, dar foarte ursuza. mai ales cand nu apuc sa-mi fac somnul de frumusete dupamiaza. nu degeaba imi spun copiii "sar'na" cand ma vad pe scara.

in blocul meu, la etajul 1, sta un copil, care in fiecare zi intre orele 13 si 17 are recital! canta. sau zbiara. inca nu am elucidat. si in acelasi timp, vecinul de la etajul 3 bate in pereti a "shadap!!!". in plus, progenitura, din motive neclare, in timpul recitalului trece prin toate camerele apartamentului, motiv pentru care vecinul de la 3 se duce si el (sau ea) in toate camerele si incepe sa bata in pereti, podea, calorifere... pana acopera complet recitalul de voce pitigaiata de copil de 2, maxim 3, ani. cum? cuuuum sa nu ma agit? mai ales ca dupamiezele in care pot si eu sa dorm ca pruncul sunt atat de rare. unde esti tu copilarie? asta e razbunarea divina, probabil ca eu si sora-mea am fost niste draci impielitati pe vremuri, am ceva amintiri vagi legate de acest aspect. asa ca doamne babe-ursuze-care-se uita-pe-vizor-si-stiu-tot-ce-misca-in-bloc-pentru-ca-n-au-alta-ocupatie, imi pare rau. va inteleg acum.

marți, 10 ianuarie 2012

persoana non-matinala

am impresia ca dimineata sunt cea mai tacuta femeie de pe planeta, si cel mai comunicativ urs in acelasi timp. mrrr, hmhh, brrrrrr, cah. cam astea sunt reactiile mele la stimuli externi. atat.