duminică, 25 aprilie 2010

Mi-e dor

Zilele astea am făcut un calcul. Mi-am “pierdut” cam o prietenă pe an. Au tot plecat. Anul ăsta sau maxim anul viitor o să mai plece una. Peste ocean, nu aşa la o aruncătură de băţ în Europa. Ca să nu zic de cele care n-au plecat, ci doar... nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă, chiar dacă locuim în acelaşi oraş.

O să rămânem doar noi două, ziceam azi cu Ralu, asta dacă nu o să ne luăm catrafusele să plecăm şi noi, în direcţii diferite desigur, ea Franţa sau vreo ţară nordică, eu... în vreun sat obscur din România, unde o să primesc găini şi lapte proaspăt de la ţăranii care vin la mine că-i doare-n piept sau în alte locuri. Sau poate plec şi eu, neapărat undeva unde-i cald tot timpul. Cine ştie.

Si mi-e dor de ele, mi-e dor de noi. Am rămas 3 din 7. Mai mult sau mai puţin diferite faţă de acum 4 ani.

vineri, 23 aprilie 2010

Viaţa mea e bestială

Pentru că Universul mă detestă...

Eh, ar zice unii cum căcat?!?!? Ei bine, numai o divină ca mine şi respectiv cei din dreapta acestui text, coautori mai mult sau mai puţin silenţioşi, suntem atât de superbi şi cu diverse calităţi, încât să fim mereu în centrul atenţiei acesteia. Da. Şoc. Universul e o EA! Altfel Paul nu ar avea ce povesti despre cum fute el meciul, circumstanţial vorbind, iar eu n-aş fi aşa depresivă uneori, pentru că numai o femeie poate fi aşa complicată cum e EA. De fapt, pe lângă că-I femeie, mai e şi maniaco-depresivă, şi un pic psihotică, dacă e să-mi dau cu părerea. Cert e că nu ne plictisim. Fie că ne scufundăm în nihimilism, pesimism şi negativism, fie că exuberăm cum n-a făcut-o cineva vreodată.

Am zis.

joi, 15 aprilie 2010

Lumina de neon sucks

Cam atat vroiam sa zic.
Ah da, si suge la fel de mult ca lumina naturala de dupa o noapte nedormita deloc petrecuta intr-o incapere cu minim 35 de neoane [atatea am numarat, or fi mai multe].
Si ma mai mir de ce-s chioara&stuff.

miercuri, 7 aprilie 2010

Har divin

Nu stiu daca v-am mai povestit(daca imi sunteti prieteni sigur ati observat), dar am un talent innascut de a spune ce nu trebuie, exact cand nu trebuie, fix cui nu trebuie. O mostra simpla care imi va demonstra teoria:

Cu vreo 3 zile inainte de sarbatorile pascale, mergeam eu agale prin Piata Unirii. Observ la o masa intr-un bar un vechi amic de la mine de acasa cu o tanara domnita. De curand auzisem ca s-a casatorit cu o tipa de prin Timisoara. Superb, ma gandesc eu, merg sa-l salut, sa-i dau o duma. Zis si facut, intru in bar.... salut amice ce mai faci? Ooooo , dar ce frumoasa sotie ti-ai gasit, norocos mai esti. Cand primesc invitatia pentru botez?......urmeaza 3 secunde de liniste in care ea face o fata de parca ar fi vazut un penis de negru in erectie cu ochii bulbucati de parca erau oua de paste, iar el o privire mai ceva ca si Caligula in directia mea. Ea izbucneste.....Care sotieeeee????????? Inteligent din fire, disting penibilitatea momentului, si zic, sunt grabit, mai vorbim noi, trebuie sa plec acum, si ies din bar fara a privi inapoi..... Q.E.D

PS: Nu l-am mai intalnit de atunci. Sper nici sa nu-l mai intalnesc o perioada, asa vreo 2 ani.

joi, 1 aprilie 2010

Universul ma detesta... un pic

... asa ca mi-am luat pantofi.

Cred ca sunt putine lucruri care nu se rezolva cu o pereche noua de tocuri. De minim 12 cm, sa zicem. Da, marimea conteaza.