duminică, 25 aprilie 2010

Mi-e dor

Zilele astea am făcut un calcul. Mi-am “pierdut” cam o prietenă pe an. Au tot plecat. Anul ăsta sau maxim anul viitor o să mai plece una. Peste ocean, nu aşa la o aruncătură de băţ în Europa. Ca să nu zic de cele care n-au plecat, ci doar... nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă, chiar dacă locuim în acelaşi oraş.

O să rămânem doar noi două, ziceam azi cu Ralu, asta dacă nu o să ne luăm catrafusele să plecăm şi noi, în direcţii diferite desigur, ea Franţa sau vreo ţară nordică, eu... în vreun sat obscur din România, unde o să primesc găini şi lapte proaspăt de la ţăranii care vin la mine că-i doare-n piept sau în alte locuri. Sau poate plec şi eu, neapărat undeva unde-i cald tot timpul. Cine ştie.

Si mi-e dor de ele, mi-e dor de noi. Am rămas 3 din 7. Mai mult sau mai puţin diferite faţă de acum 4 ani.

3 comentarii:

  1. well ... poti sa cauti si alti prieteni/prietene... nu mai sunt decat peste 6 miliarde de oameni pe planeta

    RăspundeţiȘtergere
  2. Mno ca aia 30 de prieteni noi castigati in ultimu an nu te inteleg, asa-i? :))

    RăspundeţiȘtergere
  3. Dragii mei, nici 10-100 de miliarde de oameni nu pot umple golul produs de pierderea ACESTOR prietene. Vor veni altii/altele, vor pleca, cunostinte, prieteni noi, vechi etc... dar golurile nu se vor umple. O sa devin un cascaval.

    RăspundeţiȘtergere