vineri, 31 decembrie 2010

Sarbatori fericite!

Eu inteleg ca nu toata lumea are talent la sofat, ca exista unii pe care chiar nu i-a inzestrat natura cu atentie distributiva, ca din cauza vremurilor in care traim preocuparea de a nu-ti lovi masina e imensa, ca pe zapada nu se circula la fel de repde ca pe uscat....chiar inteleg aceste lucruri.....ceea ce nu inteleg insa e........de ce p**a mea pleci cu propria masina de acasa si parcurgi tot orasul fara sa bagi a treia, iar eu sunt nevoit sa stau in spatele tau si sa iti admir numarul murdar de inmatriculare. De ce naiba nu stai acasa daca ti-e frica, sau ia un taxi sau mijloace de transport in comun daca nu iti permiti? De ce suntem noi soferii nevoiti sa stam in spatele tau, "timisorean cu fruntea lata dar cu creierul graunte" si sa iti pomenim draga ta mama acum in toiul sarbatorilor? De ce nu faci tuturor un bine, tie in primul rand ca nu mai treci prin stresul de a conduce, mamei ca nu e pomenita mai ceva ca Lady Gaga, si noua celor care injuram in spatele tau si sa nu mai circuli cu masina pe vreme urata?

Sper sa nu ajung vreodata sa am puterea de a promulga legi in tara asta, pentru ca cel putin jumatate din participantii la trafic ar fi pietoni de rand. Viteza minima legala in oras 40. Nu esti capabil sa iei curbe cu 40, nu ai permis. Te opreste politia si nu ai peste 40 si nici nu accelerezi permis suspendat. A doua abatere, anulat. Gata, problema rezolvata. Sincer nu-i posibil sa fii la volan sa mergi cu 20 la ora, sa ai cauciucuri de iarna, si sa ai privirea de parca ar urma sa te arunci intr-o prapastie.

Da stiu sunt un iresponsabil genital, pardon genetic.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Universul ma boteaza

am impresia ca-n ultima vreme in fiecare sambata lucrata s-a nimerit cate-un botez pe-aci..iar asta inseamna copii galagiosi, muzica proasta si dansul pinguinului. si menaito. unul dupa altul asa cum se preda la scoala superioara de DJei amatori cu leptop si winamp. Jur ca ar trebui noi astia mai lucizi sa facem o petitie ceva, o luare de pozitie, o motiune de cenzura ca sa scoatem in afara legii porcaria asta... sau sa-i linsam pe muzicanti.

btw, singura chestie buna la un botez sunt sarmalele... hai ca la o nunta se mai imbata lumea (ca-i fara prunci ca sa-i vada), mai se fura mireasa, nasa.. etc. Cu botezu n-ai decat sa astepti sarmalele..

vineri, 26 noiembrie 2010

obsesiv compulsiva

Obsesia e pentru stiri... mai ales cele despre razboaie, conflicte sau neintelegeri intre diverse tari sau state.
Compulsia e apasarea butonului refresh de sute de ori pe zi! Refresh, refresh, refresh!

Oare a mai aparut ceva nou, oare a inceput vreun razboi, oare Coreea de Nord a mai bombardat ceva? Oare Coreea de Sud a ripostat intr-un mod mai putin pasnic? Oare ce parere au China si Rusia? Oare ce mai zice China despre decernarea Nobel pentru Pace? Care-i pozitia statelor europene? Ce cacat se intampla in lumea asta?!? Ne ducem naibii...

Refresh, refresh, refresh!

miercuri, 24 noiembrie 2010

Cosmaruri

De vreo doua saptamani citesc biografia Evei Braun, amanta lui Hitler. Nazisti, al doilea razboi mondial, Holocaust. Nu stiu altii cum sunt, dar dupa ce-am citit despre bombardamentele din Coreea, cu tot cu senzatiile produse de carte, azi noapte am visat (urat) despre al treilea razboi mondial.

marți, 19 octombrie 2010

6 a.m.

nu-mi gasesc tigaia
vreau omleta
vreau, vreau, vreaaaaau!

luni, 11 octombrie 2010

Ştiam…

-Nu vreau să stric romantismul momentului, dar chiar îţi miroase părul a gaze de eşapament.
-...

sâmbătă, 25 septembrie 2010

odata

va veni si ziua cand nu voi mai adormi in tramvai dupa garda de noapte... nu?

luni, 20 septembrie 2010

Dovada

... ca Universul nu ma detesta chiar "maxim, am spus!" e ca planta de apartament primita acum vreo 6 luni inca traieste, ba mai mult, printre toate cacaturile care sunt la mine pe birou - de la praf, sticlute de oja la pixuri, chitante si ochelari de soare plus calculator cu boxe defecte - i-a crescut o frunza* care inca N-A PICAT!

*pe principiul pics or it didn't happen, o sa-i fac si o poza candva, acum mi-e lene sa strang prostiile de pe birou sa se vada si planta cum trebe

joi, 9 septembrie 2010

greata

azi toata ziua mi-a fost rau. ture de la pat pana la baie, pentru vomitat. o tura si pana la spital pentru ceva injectabil. dureri de stomac, de cap, ameteli. si slabiciune. abia am reusit sa ma spal pe cap, abia ma misc, si asta in conditiile in care maine plec pe drum de 7 ore cu masina. bagaj, nefacut.
si singura chestie pe care am putut sa o manac a fost un colt de paine prajita, 3 inghitituri. si doua guri de apa. asta dupa ce am luat in vena medicamentele. horror.
si nu mai vreau la spital. am mai zis eu ca-mi inteleg pacientii, in momentul asta nu vreau pe cineva care sa tipe la mine, sau sa se poarte frumos, vreau doar sa-mi treaca...

marți, 7 septembrie 2010

Insomnia de concediu

Dorm mult, dar nu noaptea. Si cand dorm visez, dar despre sfarsitul lumii.
Super.

vineri, 20 august 2010

Mda...

Am reusit, printr-o aliniere corespunzatoare a planetelor, sa-mi "arunc", din nou, ceva in weceu. In conditiile in care Ceva-ul nu statea deasupra weceului, ci la o distanta de... 40-50 de cm de el. Cred ca asta-i un magnet pentru farduri si girly stuff*, ca altfel nu-mi explic destinul tragic al acestora de a se ineca involuntar in closet. Propriu sau strain.

*pensule, pensete, discuri demachiante, oglinzi micute, oje, ob-uri etc.

joi, 29 iulie 2010

Pot oare

Sa nu dau pe mine orice manc, de obicei cand sunt cu altii, ca atunci cand sunt singura nu mi se intampla [jur!]: cafea, ciocolata, inghetata, supa, sosuri care nu ies de pe haine sensibile la 40 de grade masina automata, cirese, visine, zeama de piersici?
Sa nu calc in singura balta, singurul noroi din tot drumul pe o raza de 500 de m? In balerini de panza fiind incaltata.
Sa nu dau cu piciorul in singura piatra de pe o raza de 100 de m? In pantofi decupati fiind.
Sa imi cumpar pantofi, pantaloni si tricouri pe care sa le si port vreodata si sa si am cu ce le asorta, in 100% din cazuri, nu doar in 43?
Sa nu-mi uit umbrela cand ploua ori ochelarii de soare cand e... soare, desigur?

Unii spun ca nu, tind sa fiu de acord cu ei (dupa cei 25 de ani de experienta) cu toate astea speranta moare ultima, in chinuri.

vineri, 23 iulie 2010

Cineva a bolânzit odată

noapte bună
somn uşor
şapte pureci
pe-un picior
şi cu unul
după ureche
ca să fie
cu pereche

Am exact 11 (unşpe) blânde făcute de purecii de la mine de la lucru, toate pe glezna stângă. Poezia asta e o prostie.

miercuri, 21 iulie 2010

Sunt o pesimista

... incurabila.

vineri, 9 iulie 2010

Of...

Dupa toate zilele de cacat in care nu numai ploaia mi-a stricat dispozitia, ci si frigul, sa fim seriosi, 16 grade in luna iulie e deprimant rau de tot, in sfarsit o zi frumoasa, cu soare, nici un nor pe cer, 28 de grade. Perfecta!!! Si nimeni nu vrea sa vina cu mine la strand, sa stam ca leprele la soare mai precis. Nu, ca e turul Frantei. Nu, ca am de invatat. Nu, ca merg sa framant stafida. Nu, ca *insert aici motiv irelevant pentru mine*. M-am mai dus eu singura, dar deja e boring, in plus am mai patit sa raman fara telefon si portofel. Of.

*cu precizarea ca dupa ce ii intreb cu catvea zile inainte Mergem? Ei, cu mici exceptii sau alte scuze irelevante pentru mine, mergem, mergem, cand vrei tu!

duminică, 4 iulie 2010

Universul m-a detestat la maxim

Când a făcut în aşa fel încât absolut toate Schimburile de Cărţi din ultimele 6 [şaaase!!!] luni au fost fie îninte de gardă [când eu dorm ca porcu’], fie după gardă [când eu dorm ca porcu’]. S-a mai întâmplat să NU dorm ca porcu’ şi să mă preling pe stradă ca fantoma întunericului, pe lângă ziduri că dacă îmi intră lumină naturală-n ochi orbesc* instant. Azi n-a fost cazul, am dormit ca o marmotă. Şi chiar vroiam să meeerg!

*Fuck you, lumină de neon!

joi, 1 iulie 2010

Maine e ziua mea libera

Si daca ploua, imi bag p... iciorul! Nu stiu in ce, cum si pentru cat timp.
Vreau sa merg la strand! Vreau sa stau ca o lepra la soare! Vreau, vreau, VREAU!!!

marți, 29 iunie 2010

Vine soră-mea la mine

… zilele trecute, şi-mi zice: bă, Anda, tu ştiai că Mamaia crede că noi suntem virgine?

Şi ce, nu suntem?

Ce nu am întrebat e cum a ajuns bunică-mea la concluzia asta, sau cum a aflat soră-mea de ea.

luni, 31 mai 2010

Sunt scârbită

Am gândaci în casă! Cineva, cândva, cumva a renovat ceva în bloc acum câteva zile. N-am mai avut de ani de zile gândaci dinăştia. Sunt scârboşi. Nici nu-mi vine să-i calc, tocmai de asta. Şi sunt imenşi. IMENŞI! Iek.

vineri, 28 mai 2010

Mi-e răăău…

...zise ea cu vocea pierdută.

Încă nu, dar peste câteva ore sigur. Asta dacă n-o să dorm iar cu gura deschisă tot drumul, eventual fiind ţinta miştoului făcut de prietenele mele + 1, uite cum îi curg balele la Anda, dar hai să n-o trezim, nu-nu, uite cât e de sweeeet şi o să-mi facă poze ca data trecută.

Măcar o să fim iar împreună, formulă relativ completă.

duminică, 16 mai 2010

Vreme de căcat

Cred că există o proporţionalitate între “cât de frig e afară” şi “cât de negativistă şi/sau pesimistă e Anda”. Sincer, nu-mi convine. Cred că nici la alţii. De asta nici nu vreau să emigrez în vreo ţară nordică, Anglia sau Germania, mai bine undeva unde-i cald şi soare. Dar asta ipotetic vorbind, nu vreau să plec, încă. Mai aştept să se mai strice vremea un pic, să-mi ajungă.

duminică, 25 aprilie 2010

Mi-e dor

Zilele astea am făcut un calcul. Mi-am “pierdut” cam o prietenă pe an. Au tot plecat. Anul ăsta sau maxim anul viitor o să mai plece una. Peste ocean, nu aşa la o aruncătură de băţ în Europa. Ca să nu zic de cele care n-au plecat, ci doar... nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă, chiar dacă locuim în acelaşi oraş.

O să rămânem doar noi două, ziceam azi cu Ralu, asta dacă nu o să ne luăm catrafusele să plecăm şi noi, în direcţii diferite desigur, ea Franţa sau vreo ţară nordică, eu... în vreun sat obscur din România, unde o să primesc găini şi lapte proaspăt de la ţăranii care vin la mine că-i doare-n piept sau în alte locuri. Sau poate plec şi eu, neapărat undeva unde-i cald tot timpul. Cine ştie.

Si mi-e dor de ele, mi-e dor de noi. Am rămas 3 din 7. Mai mult sau mai puţin diferite faţă de acum 4 ani.

vineri, 23 aprilie 2010

Viaţa mea e bestială

Pentru că Universul mă detestă...

Eh, ar zice unii cum căcat?!?!? Ei bine, numai o divină ca mine şi respectiv cei din dreapta acestui text, coautori mai mult sau mai puţin silenţioşi, suntem atât de superbi şi cu diverse calităţi, încât să fim mereu în centrul atenţiei acesteia. Da. Şoc. Universul e o EA! Altfel Paul nu ar avea ce povesti despre cum fute el meciul, circumstanţial vorbind, iar eu n-aş fi aşa depresivă uneori, pentru că numai o femeie poate fi aşa complicată cum e EA. De fapt, pe lângă că-I femeie, mai e şi maniaco-depresivă, şi un pic psihotică, dacă e să-mi dau cu părerea. Cert e că nu ne plictisim. Fie că ne scufundăm în nihimilism, pesimism şi negativism, fie că exuberăm cum n-a făcut-o cineva vreodată.

Am zis.

joi, 15 aprilie 2010

Lumina de neon sucks

Cam atat vroiam sa zic.
Ah da, si suge la fel de mult ca lumina naturala de dupa o noapte nedormita deloc petrecuta intr-o incapere cu minim 35 de neoane [atatea am numarat, or fi mai multe].
Si ma mai mir de ce-s chioara&stuff.

miercuri, 7 aprilie 2010

Har divin

Nu stiu daca v-am mai povestit(daca imi sunteti prieteni sigur ati observat), dar am un talent innascut de a spune ce nu trebuie, exact cand nu trebuie, fix cui nu trebuie. O mostra simpla care imi va demonstra teoria:

Cu vreo 3 zile inainte de sarbatorile pascale, mergeam eu agale prin Piata Unirii. Observ la o masa intr-un bar un vechi amic de la mine de acasa cu o tanara domnita. De curand auzisem ca s-a casatorit cu o tipa de prin Timisoara. Superb, ma gandesc eu, merg sa-l salut, sa-i dau o duma. Zis si facut, intru in bar.... salut amice ce mai faci? Ooooo , dar ce frumoasa sotie ti-ai gasit, norocos mai esti. Cand primesc invitatia pentru botez?......urmeaza 3 secunde de liniste in care ea face o fata de parca ar fi vazut un penis de negru in erectie cu ochii bulbucati de parca erau oua de paste, iar el o privire mai ceva ca si Caligula in directia mea. Ea izbucneste.....Care sotieeeee????????? Inteligent din fire, disting penibilitatea momentului, si zic, sunt grabit, mai vorbim noi, trebuie sa plec acum, si ies din bar fara a privi inapoi..... Q.E.D

PS: Nu l-am mai intalnit de atunci. Sper nici sa nu-l mai intalnesc o perioada, asa vreo 2 ani.

joi, 1 aprilie 2010

Universul ma detesta... un pic

... asa ca mi-am luat pantofi.

Cred ca sunt putine lucruri care nu se rezolva cu o pereche noua de tocuri. De minim 12 cm, sa zicem. Da, marimea conteaza.

marți, 30 martie 2010

Da fetelor........va detesta

Orice fata ai întreba, indiferent de rasa, varsta, culoare a parului, stare sociala sau ocupatie, viseaza sa traiasca fericita alaturi de un barbat monogam. Nu conteaza ca e chipes, atent, inteligent, cu un job care sa asigure un trai decent, cu simtul umorului, nu tata, ele nu vor sa fie inselate niciodata, ca deh iubirea e vesnica, fluturii din stomac raman acolo de parca ar avea colivie, iar ele sunt si vor ramane pentru partenerul de viata singura tentatie. Ei bine, sa va spun un adevar banal: barbatul nu a fost construit genetic sa reziste o viata intreaga cu o singura femeie. Nu mai incercati sa cautati explicatii gen "ii ofer tot ce isi poate el dori" nu printeso nu ii poti oferi, pentru ca exista in noi o gena care isi doreste tot timpul ceva nou, ceva ce nu poate avea.

Eu unul nu am intalnit in viata mea barbat trecut de varsta a doua care sa nu-si fi inselat vreodata nevasta. Intrebati-va mamele, matusile, bunicile sau orice cunostiinta. Daca vreuna zice ca al ei nu a facut atunci ori va minte cu nerusinare, ori barbatul ala e destul de inteligent si ea nu a aflat niciodata. Da este posibil ca o perioada sa fiti pentru el craiasa din povesti, sa multumeasca cerului pentru fiecare clipa petrecuta alaturi de tine, dar toate astea sunt trecatoare si nu tin o vesnicie oricat de frumoasa, grijulie, atenta sau fidela ai fii. Acum eu nu sustin ca reciproca n-ar fi valabila. Dar niciodata nu vei auzi un barbat, cu mansarda decent mobilata, sa fie preocupat in a nu fi inselat niciodata.

Am si o solutie pentru cele care sunt pe balustrada balconului gata sa se arunce, pentru ca viata lor nu mai are sens(de parca cineva ar citi sau crede ce zic io). Cautati un barbat, destul de inteligent si smecher incat sa nu va lase vreodata impresia ca ati fost inselate sau ca el ar putea face asa ceva. Credeti-ma e singura solutie, altfel veti ajunge sa suferiti, sa distrugeti vieti, sa ramaneti singure. Vorba proverbului, nimic din ceea ce nu stii nu te poate afecta.

sâmbătă, 20 martie 2010

Aşadar

...într-un moment în care oraşul se pune pe dormit, unii se pregatesc să meargă prin scotish-uri, taine, frateliii şi alte cluburi. Momente în care iubiţi se pregătesc să se vadă cu iubite sau cu amicele lor, lăsându-şi iubitele să fiarbă sau nu, creând diverse subiecte pentru blogosferă, precum respectivii iubiţi se pot întâlni cu amante, generând alte discuţi şi dezbateri prin blogosferă, fără ca iubitele să ştie vreodată ceva. Momente magice, de început de primăvară, în care oamenii încep să aibă spor să facă lucrări prin tot felul de apartamente şi case, ajungând seara jegoşi acasă. În momente dinastea, deci, Calorul s-a defectat. Sau na, s-a defecat în planurile tuturor celor de mai sus, deoarece majoritatea oraşului a rămas fără apă caldă. Iubiţii nu vor mai produce motive pentru viitoare scene de gelozie, amicele vor sta şi ele cuminţi acasă sau prin oraş jegoase, că prietenii te accepta aşa cum eşti, amantele vor rămâne ne... consolate. Nu toţi de mai sus desigur. Unii avem centrală. Alţii* n-au.

*probabil nu scriam pe universulmadetesta dacă nu mă detesta într-o măsură cât de mică

miercuri, 17 martie 2010

Universul imi detesta masina

Asta e concluzia pe care am tras-o acum cateva zile. Altfel cum sa-mi explic ghinionul de a da doi prosti (soferi) in mine in aceeasi iarna (tehnic acum ar trebui sa fie primavara, dar dupa aspect tot iarna e). In fine, ideea e ca daca mie imi merg toate roz (not) masina mea are cam multe de suferit. In decembrie i-am indoit falca stanga, bine nu eu, ala care a dat in ea, da si eu eram de vina ca am scos-o la plimbare. Duminica asta i-am spart si falca dreapta, la fel de vinovat doar prin faptul ca am scos-o la un suc.

Toate accidntele sunt prin virtutea faptului stupide, afara de cazul cand sunt intentionate, gen ea fura masina tatalui sa-l calce pe cap pe idiotul care i-o dat papucii sau o inseala si chiar ii iese!! Astea sunt cazuri speciale si in consecinta geniale, pentru ca se fac filme dupa ele. Dar nu, accidentele mele sunt stupide, iar asta ultimu e monumental. Plec de la mine din zona cu gandul sa dau un darts cu un vechi prieten si ajung la intersectia Lidia cu Calea Martirilor. Intersectie curata, linistita, semafoare, doua benzi, totul regulamentar. Eu in stanga, astept sa se faca verde sa plec inainte. Pornesc incetisor, bag a doua si din spate vine un "grabit" ma ocoleste prin dreapta si face stanga in fata mea acrosandu-ma. Fuck, ce dracu s-a intamplat? imi zic. E duminica, e lejer, lumea e relaxata, toti avem loc, nu ploua, e soare, canta pasarelele merg, la un citro, de cee!!

Ca sa fie ironia majora, tipu era militian de prin judet, se grabea cu copchilu undeva. Asa ca, spoiler fata spart, aripa indoita, plus restul chestiilor ce mi le-am adunat de prin intersectie. RCA frate..o bucurie, zau ca nu!

Si ca sa va confirm ca doar masina are de suferit, aseara am dat o tura cu troleul, asa ca de om prevazator, dar nu de tot, pt ca portofelul electronic imi era GOL. Ma risc eu zicand ca e tarziu, noapte, ora 21 cine dracu mai cauta blatisti la ora asta. Wrong! Se suie 2 controlori pe la Cluj, pac pac, biletele, abonamentele, banii sau viata. Io ce sa zic, fac pe prostu: dau cardul la scanat stiind ca-i gol si ala mi-l scaneaza, dar nush cum s-a intamplat ca scaneru se blocase la cineva dinainte si nu prea mai scana. Tipu il flutura asa la misto si mi-l returneaza cu multumiri in vreme ce mie nu-mi prea venea sa cred ce se intampla. Tre sa fie un ingeras pe-aproape, asta-i clar.
Cred ca trebuie sa-mi sfintesc si masina, ca nu se mai poate.

miercuri, 3 martie 2010

Top 3 frustari luna martie

Incep sa-mi pierd simtul umorului! Help...
Mi-e foarte somn. Foarte.
Nu mai apuc sa citesc! Imi vine sa-mi smulg parul din cap!!!

sâmbătă, 27 februarie 2010

Nu mă deteşti

Pe bune.

Deşi nu s-ar zice. Deşi îmi vine să sparg capul cuiva. Sau să-i dau un şut în fund. Deşi îmi vine să mă izolez când ajung acasă de la lucru, şi să nu mai văd pe nimeni. Uneori. Şi dorm în prostie ca să-mi odihnesc mintea, că fizic nu fac mare lucru.

Şi asta pentru că am zile în care mă trezesc sau adorm mai fericită decât multe altele din ultimii ani. Şi astea compensează mult mai mult decât aş fi crezut. Şi ştiu că nu mai durează mult starea asta de surmenaj psihic. Şi atunci... să vezi tu, Universule! Gne-gne!

vineri, 5 februarie 2010

Maci Langa Cearsamba

Langa Samsun , turcia.

vineri, 29 ianuarie 2010

Why now?

Sub semnul acestei intrebari s-a aflat toata aceasta zi care a trecut.

Exact in momentul in care pe mine ma apuca si mai tare cheful de munca si sentimentul de a fi utila omenirii, cei din jurul meu se gandesc sa se intereseze si mai tare de persoana mea. Si de parca n-ar fi de ajuns, ii apuca si cheful de intalniri, revederi, socializare si amabilitati. Si nu se opresc aici. Incep regretele, problemele, jelaniile, zambetele si alte cele.

Eu nefiind stana de piatra (sunt un biet viking uneori), ma stresez, ma tot gandesc, ma tot invart, ma tot perpelesc pe motiv de nehotararile si problemele celorlalti.

Puteau sa se intample toate astea in alta perioada...una in care as fi vrut sa ma implic sufleteste in aceste evenimente alaturi de ceilalti, dar nu acum. Acum sunt in perioada in care vreau sa am timp doar de problemele si dilemele mele, nu si ale altora. Grrrr...Sunt intoarsa pe dos.

De ce tocmai acum cand eu n-am chef de asa ceva? Why now?

Universul nu e user friendly cu mine....

marți, 26 ianuarie 2010

O da! ma detesta......

Nu stiu altii cum sunt, dar eu nici macar nu mai imi pun intrebarea daca universul ma detesta sau nu. E doar un fapt si il accept. Cateva exemple recente(evident nu toate) cu liniuta ca asa am invatat eu in ciclul primar (pentru cei ce se indoiau, da am facut ciclul primar chiar daca nu pare):

-19 decembrie sambata, prima zi concediu, superb, acasa la Gurahont ma astepta mama cu mancaruri alese(eu fiind gurmand convins), totusi sunt putin mahmur dupa Christmas party. Hmmm, se gandeste Paul, neuronii se pun in miscare, aia cativa, ca restu erau morti sau inmuiati in alcool si ia, ca de obicei, cea mai inteleapta decizie. Sa ramana inca o zi in Timisoara, ce naiba doar nu pleaca acasa pe 3 grade Celsius si carosabil uscat. Zis si facut, doar ca urmeaza o betie sambata seara, concomitent cu cea mai abundenta ninsoare, cel putin de cand sunt eu prin Banat, toate asezonate cu lipsa cauciuri de iarna si masini dezapezire pe drumul de intoarcere. Si uite asa am facut duminica, ziua sfanta cand nici iarba nu creste, mahmur, 150 km in 5 ore!

-3 ianuarie intoarcerea de la revelion. Toata perioada cat am stat in cabana adica vreo 5 zile, a plouat aproape non-stop. Asta pana in ultima zi, evident cea de intoarcere, cand a inceput sa ninga insistent. Na sa vezi drace cum iar am petrecut vreo 8-9 ore pe drum datorita evident ar spune unii: lipsei cauciucurilor de iarna, a masinilor de dezapezire, blocajelor, accidentelor. Ei bine va inselati, toate se intampla cu un scop si acela este...Paul sa fie muit. Si da, stau in capatul gresit al pulii cand se intampla treaba asta.

-25 ianuarie Ma intorc de la servici linistit si nervos. Linistit ca plec de acolo si nervos ca nu prea mi-a iesit nimic. Ce sa vezi pe la Billa, observ discret un nor in spate. Stau, meditez, mah nu sunt in Sahara, nici nu am norusorul meu care sa ma fulgere inca....ce dracu poate fii? simt apoi un miros duios de ars si incep sa compilez, mai da si unu un claxon si treaba e clara. Mi s-a stricat ceva la masina. Opresc, sun mesterul, imi zice sa o las sa se raceasca, imi da si indicatii ce trebuie sa fac, toate astea la minus 8 grade Celsius. In sfarsit ajung acasa cu a doua la relanti si un drum de 5 minute se transforma in 45, iar astazi aflu ca mi s-a futut turbo. Factura de azi a venit ca o lovitura de baros in moalele capului, sau mai exact ca si cum mi-as fi pus ouale pe o caramida si as fii inceput sa dau cu alta pe ele. Mirific! nu-i asa? nu am masina pana joi, afara crapa pietrele de frig, si eu sunt un comod incurabil.....o daaaaaaa........

V-am convins? Sper ca da, daca nu, o sa trec de la cadrul natural si la celelalte entitati ale universului unde sunt futut precum o tarfa pe Aradului, adica in toate pozitiile, de doua ori! Maaaxim, am zis!

Peisaj La Timis

POdul vechi peste Timis , langa Albina ,este u loc bun pentru a surprinde raul spre apus sau ,dimineata spre rasarit . aici , saptamana trcuta , la minus 7 oC.

luni, 25 ianuarie 2010

Mda...totul e "Dalai Lama"

Daca tot am ajuns si eu pe blogul acesta, m-am gandit ca la o ora de-asta indecenta e binevenita o prezentare a universului meu care numai user-friendly nu e acum.

Am amigdalita/faringita/laringita/ ce pisici poate sa-mi faca vocea sa sune ca lui Pavarotti si inghititul apei un calvar.

Aceasta boala a fost dobandita cu greu inca din copilarie, cand, aparea atat de des incat mama nu a mai rezistat si a dat replica doctoritei "spune-i verde, albastru, galben , orice numai rosu in gat sa nu mai zici".

Dupa vreo 22 de ani de convietuire cu ea am aflat recent ca a lasat urme: amigdalele mi s-au atrofiat si nu prea mai fac mare lucru. Colac peste pupaza, am si deviatie de sept si piramida nazala rupta asa ca anul acesta trebuie sa ma operez ca sa nu-mi afecteze auzul la o ureche.

Deci nici cu respiratia nu stau prea bine azi. Totul s-a accentuat din cauza gatului, care vad ca a convins si nasul sa se comporte ca un tradator.

Si abia pot sa beau un pahar de apa....Dalai Lama, Dalai Lama de 10 ori, poate incepe sa ma iubeasca universul maine.

duminică, 24 ianuarie 2010

Anticearcăn

CEÁRCĂN, cearcăne, s.n. 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din *cearcene (pl. lui *cearcen <> circinus).

Le ştim cu toţii. Apar mai ales pe pleoapa inferioară. Iar eu – EU - am o slăbiciune pentru ele. Mie oamenii cu cearcăne mi se par frumoşi. Mai ştiţi videoclipul Cerul? Na, am avut o obsesie îndelungată pentru tipa din el. Avea aspectul ăla bolnavicios, şi lăsând la o parte domeniul în care lucrez, mă atrăgea într-un mod bizar. Aşa şi cu oamenii normali, cu cât e mai mov cearcănul, cu atât e mai frumos omul. Simplu.

Cu toate astea... eu nu le suport la mine. De fapt eu am fost un om foarte odihnit până acum câteva săptămâni, şi n-aveam stres, dar în urma unei perioade mai agitate [să zicem], aceste cercuri vinete au început să-mi înconjoare ochii, ori se ştie că cei din domeniul nostru nu suntem obosiţi niciodată, nu dormim evăr. La fel şi cu mâncarea, nu ne e foame şi nu mâncăm. Suntem un fel de Supermeni care trebuie să părem invincibili. Dramatizez, desigur.

Aşa că una din ingenioasele metode de a-mi masca micul defect vizibil, cearcănul [!!!], a fost să-mi machiez ochii în mov... aşa, la derută. Doar că îmi ia prea mult timp şi prea multă concentrare dimineaţa [Căcat! Şi aşa abia mă trezesc!]. Deşi eram drăguţă, şi nedeplasată, cu bun gust. În plus, cândva cearcănul a prins proporţii, şi a depăşit suprafaţa care putea să deruteze că e fard. Deci mi-am luat un anticearcăn. Care e un căcat-stick. Nu acoperă nimic, desigur e şi greu să maschezi mov închis cu ceva pal de culoarea pielii... deci lumea întreagă va vedea că n-am dormit destul! Oh, oroarea! Sau îmi recomandaţi un anticearcăn infailibil!!! Vă rog.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Fir-ar...

Eu mi-am făcut blogul ăsta dintr-o oarecare impresie că eu sunt victima Universului. Da, dramatizam. De fapt puţini ştiu că sunt şi am fost un om normal [da, cu toate anormalităţile lui], mie nu mi s-au întâmplat căcaturi-magistrale. Adică n-am spus niciodată sincer şi din adâncul sufletului meu “de ce eu?!?!?!?”. Ok, am mai suferit ca orice adolescentă [din cauză că eram grasă, şi chiar eram, faţă de acum], mi s-au despărţit părinţii [nimic grav, mai nasol a fost cu certurile până în momentul respectiv], am avut câţiva prieteni care de fapt nu-mi erau prieteni, şi alte chestii mici de genul că m-au prins controlorii fără bilet [asta recent] sau faptul că mai nou n-am timp de nimic [dar îmi ador noua viaţă]. N-am avut tragedii. Am cunoscut întotdeauna oameni minunaţi, şi cei cu adevărat superbi mi-au rămas alături [unii deja de 10 ani încoa’ sau mai mult], şi profesional-vorbind am avut noroc [cred]. Am trăit în puf, mă consider un om norocos, mi-au lipsit puţine lucruri, dar după cum îi spuneam unui prieten aseară, din când în când Universul mă aruncă în căcat cu tot cu puf, alea fiind marile drame alea vieţii mele. Deci la job există ceva care-mi strică tot feng-shui-ul, eu fiind om echilibrat de fel [serios!]. Cel mai trist e că nu pot să scriu despre asta pentru că am colegi, prieteni şi alte cunoştinţe care-mi citesc blogul celălalt, probabil şi pe ăsta. Şi asta e drama din ultima vreme... nu mai pot să scriu despre prea multe lucruri, deşi aş avea subiecte. Nu pot să scriu [aici sau dincolo] despre bărbaţi, despre job, despre viaţa amoroasă a altora, despre dilemele existeţiale care mă înconjoară fără să afectez pe cineva cu asta sau să-şi dea seama unii că despre ei e vorba, şi apoi să-mi sară în cap. Nu mă mai pot exterioriza fără consecinţe...

marți, 19 ianuarie 2010

Nope, tot nu ma detesta...

Nu e ca si cand as implora sa-mi cauzeze cat mai multe probleme, doar ca acum, odata ce framantarile sentimentale s-au epuizat si mi-am regasit echilibrul, parca imi lipseste angoasa sufleteasca care-mi permitea sa scot din mine opere de arta :)). Sau simulacre, macar. Pentru ca in lipsa ei imi moare si inspiratia, ajungand in situatia de a pleca de-acasa doar pentru a mi se intampla ceva interesant si memorabil. Cum am facut aseara, cand, in loc sa merg si eu cu un taxi ca omul linistit si responsabil care-si lasa masina acasa numai pentru ca sa bea fara masura mai incolo, mi-am incercat norocul cu troleul 15 realizand un blat ca la carte. Am suit de la capat, m-am asezat frumusel pe scaun in dreapta la geam ca sa pot mirosi "copoii" din statie la timp si am inceput sa exersez poezia (de unde frate sa cumpar bilet la ora asta ca-s inchise chioscurile si oricum eu merg rar nu-mi fac legitimatie hai dom'le fii serios arat eu a blatist doar platesc impozite la stat si din banii mei s-au luat autobuzele astea am tot dreptul sa le circul de ce nu vinde soferu bilete ca uite am bani - si pac! spaga daca e groasa treaba).

Si asa ma pomenesc pe la statia Cluj ca se urca in extremis trei controlori si un comunitar pe deasupra. Futui! am zis, simitind cum se duc ultimii 50 de lei din portmoneu si probabil voi reindexa bugetul pe luna viitoare cand voi lua salariul. Pentru ca e bine stiut, daca vin si comunitarii e serioasa treaba, nu merge cu "lasa-ma nene ca-s student" sau "n-am buletinu ca mi l-o furat" etc... Deci om mort dar totusi stapan pe mine. Am ignorat complet ce se petrece in jurul meu uitandu-ma pe geam si incercand un Tatal Nostru pe care insa uitandu-l, am recurs la Inger Ingerasul meu... Dupa ce au scotocit vreo juma de troleu la misto, toti avand carduri si bilete proaspat stantate, i-au prin pe doi tinerei - un el si o ea - ambii in trening, iesiti la plimbare pesemne, si s-au multumit. Deci, nu-mi credeam ochilor...e o gluma, mi se pregateste ceva la final cand se deschid usile? La complex am scapat, Universul ma iertase si de data asta. Am scapat.. la preputz.. cum ar veni. N-am eu noroc in dragoste dar vad ca Irishu imi da de baut saptamanal moca, Telpark-ul ma controleaza exact in ziua cand imi iau si eu ticket de parcare, ratt-istii ma ocolesc desi sunt prada sigura.. eu zic ca trebuia sa fi jucat la loto... Toata simpatia mea celor care nu sunt ocoliti.. sacrificiile voastre nu vor fi uitate cel putin de mine. Adios...

Ps: si totusi anul trecut mi-a pocnit masina unul in parcare la Profi. Shit happenzzz!

marți, 12 ianuarie 2010

Ma detesta, nu ma detesta

Noul an mi-a adus deja ceva neasteptat si anume o invitatie din partea Andei ca sa scriu si eu la randu-mi pe blogul "detestatilor". Treaba asta vine insa cu niste strings attached - universul trebe sa conspire impotriva mea - si deci produce un nivel de asteptare si o tensiune indusa artificial in constiinta mea: ce ma fac daca nu sunt detestat (nu detestabil) in fata Marelui Univers, gen? Spre exemplu aseara ma intorceam din Manufactura pe la 3 dimi si pe gerul ala singura solutie era sa prind un taxi calduros. Si l-am prins in fata la Miu, un Autogen ieftin, norocul meu zic. Sui intransul, dau destinatia, nenea e super amabil si ma intreaba pe unde sa ma duca de parca eu stiam alta ruta decat Calea Girocului. In fine, am ajuns foarte repede, chiar in fata casei, taxatorul arata 6 lei 30 iar eu inmanez soferului timid ultima hartie de 10 din portofel (criza si concediul nu sunt compatibile) asteptand un 3 lei rest in cel mai fericit caz. Totusi, universul n-a vrut ca eu sa raman fara bani de cafea astfel ca bunul samaritean mi-a retrocedat o frumoasa bancnota de 5 leuti pe care nici nu m-am coit prea mult s-o refuz, chiar daca am afisat o mina nedumerita si am pronuntat un "dar...?!" taxat imediat de simpaticul sofer cu "lasa ma unde vrei sa mergem sa schimbam acum? stai linistit, noapte faina". Well, a fost o noapte faina, ce sa zic, m-a trezit dupa trei ore de somn agitat si am pornit spre lucru bucuros ca masina nu mi-a fost prea inghetata ca s-o descui. Ei bine Universul da c-o mana si ia cu cealalta astfel ca ajuns la lucru am descoperit ca nu pot incuia masina. Inghetase yala pe drum :).

duminică, 10 ianuarie 2010

P**a mea!...

Ştiu. N-am.

Nu prea sfidez eu sistemul, e o chestie la mine. Mă îmbrac cu maxim 3-4 culori, inclusiv şosete şi underwear, aştept să se facă verde la semafor până să trec, circul cu bilet sau abonament pe mijloacele de transport, port centura când merg cu maşina, îmi plătesc facturile la timp şi respect deadline-urile. În mod normal.

Azi mi-am luat cizmele cu toc. Desigur lucru nesemnificativ ar zice unii. Toc micuţ, maxim 6, dar eram cocheta şi drăguţă. Merg prin oraş, treburi-chestii, şi se face 8, să merg acasă. Mă dureau deja picioarele, eu obişnuită cu teneşi. Să merg pe jos? E frumos afară, dar mă dor picioarele, căcaturi de tocuri. N-am bilet. Ah, ce se poate întâmpla? E duminică, e ora 8. Nici n-am de unde să-mi iau bilet!

Aşa că după 12 ani de circulat tot timul cu abonament şi făcut bilete în 33 la 11 jumate seara, tot timpul-tot timpul... fix azi s-a întâmplat, duminică la 8 seara, prima oara în viaţa mea, să mă dea jos controlorii. Iar eu ca fraiera le-am dat 11 lei, că oricum mai mult n-aveam...

Fie universul mă detestă în aşa hal, fie tocurile sunt unealta diavolului. M-am iritat complet.

vineri, 8 ianuarie 2010

Caut dădacă!

Pentru că ce-și dorește orice om cel mai tare, cu toată ființa lui, e să fie dădăcit.

În anotimpul rece, toată lumea se pare că are o părere mai bună despre cum să mă îmbrac eu când merg afară. Nu contează că eu pot să mă plimb în tricou, iar ei dârdâie în pufoaicele lor ridicole.

Prima oară îi înțeleg. E greu să creadă. Dar apoi, ei pun mâna pe mine la minus douăzeci de grade și văd că fierb. Este momentul să își dea seama că nebunului îi este bine în fericirea sa. Este momentul să înceteze cu sfaturile puerile.

Evident, asta nu se întâmplă. Perseverența este, într-adevăr, o virtute.