sâmbătă, 10 octombrie 2009

‘Cuz she’s a jolly good… and nobody can deny!

Acum 25 de ani [plus o zi] organismul lu’ mamă-mea s-a hotărât să mă rejecteze, a considerat suficientă şederea mea la caldurică şi m-a expulzat în frigul dintr-o maternitate comunistă din Timişoara. Nu am nici un merit, de fapt dacă era după mine mai stăteam un pic ca o căpuşă pe rezervele energetice ale maică-mii. Mâine mă duc la ea cu un buchet de flori. Merci, mama.

Am fost un copil handicapat. Sincer, am avut un picior paralitic [lucru care nu s-ar zice din poza cu tocuri, alea chiar îs picioarele mele] care s-a rezolvat cu gimnastică medicală zilnică pe bebe [je], în plus maică-mea a crezut că-s retardată că nu plângeam deloc. Cică totuşi nu am fost copil tâmpit, doar liniştit. Asta până o apărut soră-mea şi a începu să-mi fure jucăriile, şi-am început să plâng de ciudă.

Timpul a trecut şi na-mă. Un sfert de secol [plus o zi]. Ziua mea mi-am petrecut-o cam în acelaşi mod ca şi cele 3 precedente ei, târându-mă ca o râmă din pat spre diverse locuri: baie, bucătărie, calculator, iar în caz că trebuia să ies în lume [ceea ce evident s-a întâmplat, altfel nu eram pe moarte fix de ziua mea], mă prelingeam de-a lungul pereţilor oraşului ca Fantoma întunericului, arătând ca o Moarte, una mai antisocială, aşa. Palidă, încercănată, cu privire speriată, tuşind pe oamenii enervanţi, trecători sau din bus, şi zâmbind ocazional prietenelor mele pentru care am ieşit în exteriorul crud şi nemilos. Dar a trebuit: probă [pentru rochia de domnişoară de onoare], epilat, probă.

Si ieri [că acum e deja azi] deci, am dormit, mult, şi apoi iar am dormit. Mult. La un moment dat am spălat geamul. E incredibil ce face delirul febril din om. Am primit şi telefoane, mesaje, offline-uri şi alte feluri de urări. Desigur, în timp ce dormeam, mă trezea telefonul, pus pe silent. Drăguţ. Şi totuşi, câţiva au uitat că-i ziua mea. O să-i şantajez sentimental când îi văd sau când îşi amintesc [desigur voi fi de faţă]. Totuşi, după cum spuneam, oricum a fost o zi oribilă şi dacă mai suna cineva să mă trezească din somn îl căutam şi-i băgam telefonul meu în fund!

Căcat! Nu putea să fie o zi normală? În care să n-am impresia că-mi scuip juma’ de torace şi că nu-mi explodează capul de durere? Pe bune, ce plm* ţi-am făcut de data asta, Universule?

*ştiu că n-am, trecem peste acest aspect

6 comentarii:

  1. Mai tu esti bolnava? Nu la cap, aia-i by default si nu ne priveste :p da, fizic asa, racisi? Chiar de ziua ta? Cum fras, doar ce-ai iesit din casa si fleosc? Pai esti si d-ra doctorita in cateva zile. Bine ca bolesti... Si mai termina cu universul care te detesta ca n-are el ceva mai bun de facut decat sa-si faca planuri cu tine in frunte. Nu mai fi negativista. In loc sa te chefuiesti prin mall sa-ti cumperi toale si papuci cu toc de 10 tu-ti chemi moartea. Esti de jale draga :D si antisociala peste toate. Vezi ca ne deprimi si pe noi cei care mai avem de asteptat pana la aniversare. Na stii ce? Sa cresti mare!!

    RăspundețiȘtergere
  2. taci acolo negativistă mică ce te ecsijti! ciocul mic şi la mulţ an! cât despre răceală .. păi ce doftor eşti tu dacă n-ai grijă nici de tine?
    lasă pesimismul şi ieşi din casă şi sărbătoreşte! ai devenit cu un an mai babă, teoretic vorbin, practic ai îmbătrânit cu câteva ore faţă de aceeaşi perioadă în data de ieri. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. @richie - Da. M-a prins o raceala stupida, dar asta n-o face mai putin enrvanta. Si nu-mi chem moartea, deja arat ca una! Aia cu mall-ul si pantofii o las pentru next week, probabil. Si faptul ca Universul ma detesta nu inseamna ca nu-s optimista!!!

    @ceciliu - :)) Practic nici nu ma simt nicicum, mai batrana, zic. Si nu-s pesimista, doar un pic morocanoasa.

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani cu intarziere:*
    Poa' la anu' o sa fii suficient de sanatoasa incat sa te poti imbata zdravan;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ok optimisto :) Ai grija de tine si distractie la shoping.

    RăspundețiȘtergere
  6. fatăăă !
    (adăugare la comentariul lui richie)

    RăspundețiȘtergere