[via loveyourchaos]
Ziceam cândva că mi-e doar puţin dor de oameni, locuri şi sentimente. Mi-e foarte dor de mare şi tot ce a însemnat ea. Tot. Oameni, locuri şi sentimente.
[via loveyourchaos]
Ziceam cândva că mi-e doar puţin dor de oameni, locuri şi sentimente. Mi-e foarte dor de mare şi tot ce a însemnat ea. Tot. Oameni, locuri şi sentimente.
Nu zice chiar "de tot", ca mi se aglomereaza algele, manelistii si preturile inabordabile pe retina si uit de sentimentele frumoase pe care marea, e-adevarat, mi le-a indesat in suflet, unul cate unul, an de an, incetul cu incetul. :)
RăspundețiȘtergere...incetul cu incetul, de una singura (m-as hazarda sa scriu).
RăspundețiȘtergere:) La marea mea nu au fost manelisti sau alge. Era nisip fin, mare calda, fericire, o plaja cu pietre, un rasarit frumos, sufleu cu ciocolata si portocale, mahmureli [cateva], piele bronzata, obraji durerosi de la atata ras, oameni frumosi. Si mi-e dor de toate astea.
RăspundețiȘtergereDa, ce-i drept, am si eu o astfel de mare a mea. Imi vine sa o iau cu mine cand plec de acolo, dar nu ar fi corect fatza de ceilalti, care, cu siguranta, ar face acelasi si lucru, ar lua-o acasa. E greu sa-i rezisti. E mai rau atunci cand esti baiat si s-ar putea ca fata de langa tine sa devina un pic geloasa. :)
RăspundețiȘtergereHmmm... eu nu am luat marea cu mine, dar am lasa o bucatica din sufletul meu acolo. Cred ca o sa raman fara, la un moment dat, de atata dor.
RăspundețiȘtergere