Iar am înfulecat. Dar nu-i aşa grav... după cum spunea cineva, ăsta e doar prânzul [la 9 p.m.] şi probabil am mâncat poate chiar prea puţin, având în vedere la ce ore mă culc, plus faptul că n-o să mai mânc până mâine [decât dacă mă apucă pe la 5 dimineaţa, ceea ce e improbabil, se întâmplă relativ rar]. Mi-am făcut o cafea, prima pe "ziua" de azi...
Şi totuşi eu ştiu că organismul meu, aşa prost cum e el [că altfel nu m-ar lăsa să-l torturez şi să-l distrug în halul ăsta] ştie că vine noaptea, ştie că trebuie să dea shut-down, ştie că trebuie să-şi închidă uzinele metabolice şi să treacă pe proceduri de întreţinere bazală. Partea tristă e că şi creierul meu ştie asta, o parte din el. De fapt cam toate celulele corpului meu ştiu că acum ar trebui încet-încet să mă pregătesc pentru somn, nu pentru căcaturile care urmează. Să mă pregătesc, am zis. Oricât de puternică ar fi lumina becului [şi e destul de puternică], nu-i la fel ca lumina naturală [cea a lunii nu se pune]. Şi celulele mele ştiu asta. Adică, să fim serioşi, de milioane de ani oamenii dorm noaptea şi vânează & stuff ziua. E scris în ADN. Iar eu din nou m-am trezit complet-complet atunci când soarele apunea, după ce m-am culcat la 8 jumate dimineaţa.
O să-mi pară rău cândva, probabil, chiar dacă acum corpul meu e frumos, cu piele perfectă şi care nu-mi trădează aproape deloc vârsta. Da, am un issue existenţial, mi se întâmplă des în ultima vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu